10.03.2023 00:20
Verde de Bruxelles
Galerie foto
Mai are șanse politica de mediu la nivel european? Majoritatea statelor Uniunii Europene rămân atașate ei, deși crizele ultimilor ani fac ca analizele cost-beneficiu să fie cât mai frecvente. Într-o perioadă în care fiecare slujbă contează, guvernele nu sunt confortabile în a lua măsuri care să ducã la concedieri în industrii, fie ele și poluante. Totodată, lobby-ului verde, întâlnit atât la Bruxelles, cât și în statele membre, i se opun puternic periodic lobby-uri precum cel auto.
De partea cealaltă, industriile verzi sau cu potențial verde, precum cele privind energia regenerabilă, sunt încă mai putin competitive din punct de vedere al prețului și asta le diminuează din atractivitate. Ideea că și ele crează slujbe ajută, dar nu justifică de multe ori în ochii factorilor de decizie, compensarea, raportat la zeci și sute de mii de oameni (în funcție de țară) angajați în sectorul energetic „tradițional”.
Apropo de factori decizionali, și de planul politic, ajută faptul că există partide verzi în mai multe state europene, ele putând condiționa sprijinul lor parlamentar sau guvernamental de susținere a unor politici mai favorabile mediului înconjurător. Tendința macro însă este spre reindustrializarea Europei pentru a face față cu bine presiunii competitive globale. În perioada de prosperitate, era „cool” să fii verde, politica îmbrățișată, cel puțin formal, de partidele de la dreapta la stânga, însă nevoile crizei au schimbat situația și nevoia de verde a ajuns una „superioară”, cele de creare de slujbe și de restartare a economiei fiind unele primare.
Pe de altă parte, cauza verde nu trebuie să deznădajduiască, căci timpul acționează în favoarea sa: tehnologiile verzi se ieftinesc, iar nevoile de mediu sunt din ce în ce mai presante, atât în Europa cât și în lume. Cauza „un mediu mai sănătos pentru copiii noștri” nu poate avea contestare morală.
Cert este că Uniunea Europeană va încerca să își îndeplinească sarcinile autoimpuse. România are și ea de îndeplinit aceste ținte, pornind de la o „dezindustrializare”, bucată cu bucată, în anii 90, până la nevoile repunerii economiei pe baze industriale sustenabile în prezent.
Dan Luca