12.04.2024 00:16

Urcând treptele duhovnicești spre Înviere

Urcând treptele duhovnicești spre Înviere
Galerie foto

Evanghelia care se citește în duminica a patra din post este plină de înțelesuri duhovnicești și de folos sufletesc. În ea ni se vorbește despre un îndrăcit, lunatic, care a fost vindecat de Mântuitorul Iisus Hristos. Nici ucenicii, nici tatăl fiului lunatic nu au credință suficient de puternică, ci o credință incompletă. De aceea, Mântuitorul zice: „O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când va voi răbda?” (Marcu 9, 19). Faptul că ucenicii Lui nu au putut alunga demonul din copilul posedat, de asemenea Îl nemulțumește pe Mântuitorul. Dar, după ce spune: „O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când va voi răbda?”, îndată Mântuitorul zice: „Aduceți-l la Mine” (pe cel bolnav).

Mântuitorul Iisus Hristos nu Se bucură când credința noastră este îndoielnică, este puțină sau slăbește. Deoarece tatăl copilului zice către Isus: „De poți face ceva, ajută-ne, fie-Ți milă de noi”, Mântuitorul îi răspunde: “De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede”. Când răspunsul lui Isus este perceput de tatăl fiului bolnav ca o mustrare pentru credința sa slabă, acesta se pune în starea de căință, de părere de rău și de smerenie, iar apoi răspunde cu lacrimi: „Cred Doamne! Ajută necredinței mele”. În aceste cuvinte, „Cred Doamne! Ajută necredinței mele”, se vede atât dorința tatălui sărman de a crede mai puternic, cât și smerita recunoaștere a puținei lui credințe pe care el nu o mai numește „puțină credință”, ci „necredința mea”.

Vedem cum Hristos Domnul întărește credința tatălui și apoi îi vindecă fiul suferind. Deci, Isus vindecă mai întâi pe tatăl copilului de îndoială și pe copil de boală, iar apoi, pe ucenicii Săi îi ajută și îi luminează, învățându-i că demonii nu pot fi alungați decât cu post și rugăciune. Prin aceasta, Mântuitorul lisus Hristos ne arată că, de fapt, credința se întărește prin post și rugăciune. Prin post și rugăciune, credința nu mai rămâne doar o convingere intelectuală sau o speranță vagă, ci devine o stare existențială, o legătură vie a omului cu Dumnezeu.

Prin urmare, Mântuitorul ne îndeamnă să prețuim mai mult înțelesul și folosul postului și al rugăciunii, în această perioadă de urcuș duhovnicesc spre Înviere. Să ne curățăm, așadar, de păcate, să ne întărim în credință și să ne umplem de harul Sfântului Duh prin post și pocăință, prin spovedanie și împărtășire euharistică, prin rugăciune fierbinte și prin fapte bune. Să învățăm de la acest tată sărman și necăjit smerenia, să spunem și noi cu lacrimi de pocăință: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”. Astfel, vom vedea cum se vindecă sufletul nostru de patimi drăcești și închipuiri deșarte, de gânduri și vorbe urâte, de credință slabă și de fapte rele.

 

Pr. Savu Bogdan, Parohia Tătărani