01.11.2018 00:19

Unei iluzii budapestane: NEM!

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Un grup de intelectuali mioritic (dacă nu cumva aşa-zişi intelectuali) au semnat, mânaţi de un având hungarist – era să pomenesc de un vânt din pustă/alfold – un memoriu prin care militează pentru… autonomia teritorială a „Ţinutului secuiesc”. Şi asta taman acum, când celebrăm – sau ne facem că celebrăm, d-aia conaţionalilor maghiari, care au prins şpilul ăsta, li s-a urcat la cap – Centenarul Marii Uniri de la 1918. Bun, trec peste asta, şi dacă nişte intelectuali mancurtizaţi şi-au pierdut cu desăvârşire uzul raţiunii, e treaba lor (murdară). Doamne, iartă-i (ba nu!), că nu ştiu ce fac! Nu vreau să intru în bucătăria lor duhnind a înaltă trădare şi a arginţi calpi (este doar aşa, o bănuială), dar peste extremismul şovin şi revanşard al Budapestei, via UDMR şi comparşii săi politici, cu deosebire secui, dar după câte ştim cu toţii secui nu prea mai sunt – şi atunci cui prodest toată tevatura iredentisto-autonomistă, chiar că nu-mi îngădui a trece. Şi guvernanţilor, fie şi efemeri, nu le este permis a trece. Pentru că UNITATEA PATRIEI nu se târguie şte ca la tarabă (aviz PSD/ALDE – UDMR), şi se respectă! Apoi, că veni vorba, ar trebui să o ştie pe aia dreaptă şi „cavalerii negri ai Apocalipsei” budapestane, dar vă spun eu că o ştiu, niciodată oficial teritorial-administrativ n-a existat pe hartă un Szekelzfold („ţinut secuiesc”). Sunt în cunoştinţă de cauză nu numai ca ziarist, dar mai cu seamă ca istoric şi geograf. Mărturie o depune harta „Ungariei Mari” din cuprinsul Imperiului Austro-Ungar din marele şi excelent realizatul, până la amănunt, „Meyers. Geographischer Handatlas” (Leipzig und Wien. Bibliographies – ches Institut. 1912). ( Se pot zări acolo doar comitatele Haromszeh (Trei Scaune), Csik (Ciuc) şi Maros-Torda (Mureş-Turda). Despre ce vorbim? Asta este bine să o afle şi mancurtizaţii veseli intelectuali semnatari ai acelui nefericit memoriu care aminteşte de un alt memoriu-apel, semnat tot de nişte intelectuali români cu mintea rătăcită, la Budapesta, în iunie 1989, băsmuind despre… complementaritatea Transilvaniei la Ungaria. Binecuvântat de fostul suveran Mihai I. Iată cum istoria unei trădări se repetă. Dar asta se ştie şi la Kremlin, care, dând crezare falselor pretenţii răşluitoare ale Budapestei, tot agăţându-se ca de un iluzoriu „ţinut secuiesc”, şi-o doreşte un „cap de berbec” înfipt în inima României (şantaj geopolitic) în eventualitatea revenirii acasă a Basarabiei, ţinta vicleană a Moscovei imperial-ţariste fiind Gurile Dunării. Dar, de fapt, e precum „secretul lui Polichinelle”. Spre ştiinţa Budapestei, cine seamănă vânt culege furtună. Igen? Nota bene: Mărturisire: Nu sunt nici xenofob, nici antimaghiar. Jumătate din sângele care-mi curge prin vene este al mamei mele din neamul maghiarilor. Ca istoric însă, cunoscând bine şi istoria ungurilor, şi pe a românilor, nu pot să nu văd corect ADEVăRUL ISTORIC. Şi este de partea românilor aşezaţi de Dumnezeu şi de istorie la o răscruce de taifunuri geopolitice. Mereu sfârtecaţi de fiarele istoriei. Din nefericire, şi de iudele dinlăuntru. Până când, Doamne?