16.06.2015 00:19
Un urs, un cal și un măgar
Galerie foto
ALINA MAVRODIN VASILIU
Când să râd și eu cu poftă că vrea nașul UNPR să-și ia catrafusele și să se mute de la guvernare în opoziție, ca să rămână la putere și cu viitoarea putere, hopa-l văd la televizor pe nașul di tutti nașii din famiglia PDL, cel abia mutat din Palatul Cotroceni în Palatul Scroviștea, cărându-și în sfârșit papornițele în vila din Gogol.
Ce mai gogoloi de viloi! Și totuși, cică nu-i destul. Nu tu pădure lângă ea, nu tu lac, nici măcar un parc cu o arteziană care să-i răcorească noului locatar nervii capului. Doar un urs mic și-un cal mare… în parcare. Din ce-or fi făcuți nu știu, dar de mișcat nu mișcă. Doar trandafirii roșii păreau naturali pe aleile proaspăt pavate, ceea ce cu siguranță va fi considerată o gafă politică de mari proporții. Da’ nu-i bai, că la o adică peăia c-o cazma îi scoatem și punem unii portocalii. Da’ ce facem cu măgaru’? Cum care măgar? Păi ăla care dă cu copita în porțile din Gogol, supărat că n-are pădure în dotare ca să-și plimbe ursu’ pe cărare și nevasta pe cal călare. Că-s din bronz, din gips, din piatră, nu contează, atunci când măgaru’ nechează și oftează după ce-a avut și ce-a pierdut.
Cum să-i intrăm în voie măgarului? Îi mai dăm un birou într-o altă vilă, una musai cu piscină, în care să-și primească oaspeții, fără să-și deranjeze nevasta. Și-i mai dăm, că altfel e scandal național, câte o vilă de protocol dintr-ale RA-APPS-ului la munte și la mare. O propun pe-aia din Neptun, că-i la mare. E la mare căutare de toți actualii și foștii pe care i-am făcut mari ca proștii. La munte propun să i-o dea pe-aia des vizitată din Covasna, sau măcar pe cea din Predeal unde-s locuri numa’ bune pentru călărit pe cai mari, ca să nu mai zbiere măgaru’! Asta-mi aduce aminte de-un banc cu o călăreață bolnavă de supărare, care-i cerea farmacistei niște pastile.
„Luați-le pe-astea! Sunt de calmare!”. Și ea îi răspunde farmacistei, ca orice obsedată de călărie: „De cal mare, de cal mic, de cal să fie!”. Că măgar are, nu-i mai trebuie încă unul în curtea din Gogol, nici măcar turnat în bronz. Asta-i clar! Eu altceva nu mai înțeleg însă de mult, și nu aștept lămuriri de la călăreții ăștia împătimiți să pună șaua pe vilele de protocol ale statului, ci de la cei care îi lasă liberi să ne călărească, deși pentru măgari penali ca ei există și alte stabilimente. E drept că și alea-s ținute tot cu parale publice, da’ măcar nu-i mai vezi tolănindu-se în atâta confort și nechezând continuu că tot nu le ajunge și mai vor de două ori pe-atât. Asta-i cu adevărat o problemă pe care instituțiile statului de drept vedem că încă nu o pot rezolva decât dând vilă după vilă, doar-doar or nimeri în sfârșit una de calmare pentru așa un măgar de interes național, european și nord-atlantic. Ăsta da model politic de măgărie în România!