23.05.2017 00:19

Un preşedinte visător

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Pentru mine, şi am convingerea că şi pentru mulţi români, este de-a dreptul bizară dorinţa arzătoare a lui herr Iohannis de-a mai apuca un mandat la Cotroceni. De ce bizară? Pentru că şi de pe lună se poate observa că, de doi ani şi juma de când huzureşte într-un fost palat regal, n-a făcut nimic de dofta pentru progresul, întru fericire, a ţării şi neamului românesc. S-a preumblat cu soaţa proprie prin lumea largă, a dat fără vreun folos, pe la Bruxelles şi Strasbourg, câte o fugă în „interes de serviciu”, şi-a tras la purtător un guvern de tehnocraţi care a scos România la mezat, lăsând-o ca atare, în pagubă, s-a răfuit pe unde a apucat cu PSD şi guvernarea sa, şi încă se răfuieşte, a afişat/afişează o măreţie infatuată aşteptând osanalele naţiunii, omul, deci, ori nu conştientizează, ori e mânuit de sforarii unor interese oculte dorind spolierea sălbatică a acestui nefericit popor, comportamentul său prezidenţial fiind unul derutant şi total ineficient. Până una-alta, este indubitabil, n-are un partid credibil pe care să se sprijine în 2019. După cum merg lucrurile în PNL, că tot trage speranţa ca partidul acesta să-l mai salte încă o dată în şaua cotrocenistă, ar fi să parieze pe un cal care e gata să se prăbuşească. Ar mai fi că, deocamdată altă alternativă nu există, în afara USL. Să fim serioşi! Un partid incolor şi inodor, o fantasmă, n-are ce-i oferi, chiar dacă gluma asta ce se vrea numit partid a pus zilele trecute de un „congres naţional” pe sub Dealul Feleagului, care, însă, s-a văzut, că n-are nici lideri de mare anvergură, nici forţă de penetraţie electorală. Oare, vorba lui Moromete, pe ce s-o fi bazând herr Klaus? Ştiu, a visa cu ochii deschişi încă un mandat de preşedinte al republicii, e ca un drog. Dar este doar un vis. Doar dacă nu va fi pusă în bătaie (năimită) „diasporeana” românească şi nu va fi regizată, ca factor de presiune o altă ocupaţie cu luminiţe a Pieţei Victoriei. Atunci chiar că statul de drept în României n-ar fi decât o „Fata Morgana”, în frunte urmând să troneze, ca şi până acum, o fantază.