11.02.2020 00:19

Un neam piere când se ascunde după gardurile intoleranţei (II)

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

A existat însă, promptă, intervenţia opiniei publice. Şi maghiarii din Ditrău au dat înapoi motivând că, Istenem, ei nu au făcut altceva decât... să condamne comportamentul patronului faţă de bieţii srilankezi, care, de altminteri, aşa cum au declarat, nu aveau nimic de reproşat acestuia. Adevărata stare de spirit xenofobă maghiaro-secuiască a mărturisit-o, însă, pastorul din localitate, instigatorul alungării brutarilor cu... mâini negre: îi pare rău că a ieşit cu scandal tărăşenia, dar nu regretă că a instigat. Şi degeaba distinsul poet şi politician udemerist Marco Bela a condamnat pe blog intoleranţa ditrăuanilor, dar eu unul nu cred în sinceritatea lui. Căci, românii nu pot uita că, de fapt, el este, prin atitudine şi „filosofie politică” un ditrăuan, un instigator la „autonomie secuiască” şi militant intolerant pentru recucerirea Transilvaniei de către Ungaria. Aşadar, nimic nou sub soare în „cazul Ditrău”. Când ungurii îşi vor fi depăşit „frustrarea istorică”, renunţând la etnoinfatuare şi la gardurile de sârmă ghimpată, atunci vor fi cu adevărat europeni. Nu-ţi aperi etnicitatea alungând semenii care nu-s de acelaşi sânge cu tine. Este o crimă. Un neam nu esteşi nu rămâne neam decât apărându-şi valorile, împărtăşindu-le şi altora. Dar şi oferind din pâinea sa celor oropsiţi de soartă. Un popor piere ascunzându-se după garduri şi rămâne el însuşi doar atunci când, cu generozitate şi demnitate, neîngăduind însă a fi călcat în picioare, spune: sunt parte a Omenirii, respectaţi-mă ca să vă respect şi vă voi da tuturor din sufletul meu. Dumnezeu ne-a dăruit cu Harul Său ca să dăruim!