10.02.2020 00:19

Un neam piere când se ascunde după gardurile intoleranţei (I)

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

„Cazul Ditrău” nu este singular, dar este încă o dovadă în plus despre ceea ce înseamnă intoleranţa rasistă maghiară. O intoleranţă care îşi are originea într-o frustrare etnoistorică. Puţin numeroşi ca popor şi veniţi din străfundurile Asiei tocmai în inima Europei, maghiarii se vor europeni încercând cu disperare să- şi uite rădăcinile. Şi o fac cu o etno-infatuare sangvinară, încercând să distrugă neamurile peste care au năvălit (slavi şi români) cucerindu-le/furându-le o parte din vetrele natale. De aici şi acea frustrare istorică. Ştiind că nu sunt de-ai locului, se vor stăpâni, prin acte împilator genocidare, peste cei cuceriţi. Iar când, de pildă, românii au redevenit proprietari (de drept istoric) ai pământurilor cucerite/ furate, maghiarii îi contestă, minţind cu furie şovină pe la mai „marii lumii”. Etnocentrici, ei, considerându-se, in absurdo, o rasă pură (antropologic nu mai sunt, a se vedea altoirile slavo-române), nu admit în sânul neamului lor nicio intruziune rasială. Cum lumea se mişcă, din ce în ce mai rapid, prin mutaţii populaţionale determinate de factori de supravieţuire (nivel de trai decent, fuga de războaie, dar şi din alte cauze existenţiale), asistând astăzi la o altă „migraţie a popoarelor”, a-ţi apăra etnicitatea cu disperare intolerantă, necreştină, neomenească, ridicând în juru-ţi ziduri de sârmă ghimpată şi alungându-i pe cei ce nu sunt de acelaşi sânge cu tine, nu faci altceva decât să te piteşti într-un ţarc al propriei pieiri. La Ditrău, iată, într-o comunitate maghiară din România, un patron, în lipsă acută de forţă de muncă locală, emigrată prin alte zări ale planetei, a adus doi brutari din Sri Lanka. Ditrănenii, nem, cum să frământe pâinea lor cea de toate zilele nişte... mâini negre, ca şi cum ar fi fost purtătoare de viruşi antimaghiari. Presa şovină de la Budapesta le-a ţinut partea, şi nu mai era mult să-i incite la a-şi împrejmui cu sârmă ghimpată localitatea, chiar secuimea se întreagă. Şi aşa maghiaro-secuimea se vrea un fel de bantustan în mijlocul României. (va urma)