17.04.2019 00:19

Un foc în inima civilizaţiei europene...

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

... ne-a ars inimile tuturor celor care, pe acest „bătrân continent” atât de încercat şi însângerat de-a lungul mileniilor, mai credem în Evanghelia Mântuitorului. În civilizaţia creştină trădată de leadership- ul Uniunii Europene şi invadată asasin de Islam. Privind transmisiunile live a incredibilului incendiu care a făcut scrum o mare parte din superbul monument care a fost până la 15 aprilie 2019 Catedrala Notre-Dame, m-a durut până la disperare acest foc mistuitor declanşat – şi unii l-au luat ca pe un sem prevestitor – chiar în Săptămâna Patimilor lui Iisus la catolici. Dar, catolici ori ortodocşi, suntem aceeaşi una şi apostolică Biserică Creştină. Emmanuel Macron, preşedintele Republicii Franceze, profund marcat de dezastru, a rostit, cu o lacrimă în privire, un adevăr: Catedrala Notre-Dame, a Sfintei Noastre Maici, este o parte din noi. Şi eu aş spune că nu numai din francezi, dar şi noi toţi mărturisitori întru Mântuitor. Nu ştiu dacă arderea celebrei catedrale cântate de poeţi (Victor Hugo lăsându-ne cea mai impresionantă descriere a ei într-un roman la fel de celebru) este un malefic semn, însă, într-o Franţă şi într-un Paris în care islamizarea riscă să ucidă fiinţa unei naţiuni creştine, la care se adaugă revolta, spontană sau nu, a vestelor galbene, nu ar fi deloc bizar să te gândeşti că focul ar fi putut fi aprins de o mână criminală ori teroristă, aşa cum s-a întâmplat şi cu turnurile gemene din New York în septembrie 2001, de duşmanii civilizaţiei creştine. Şi cum, după tragedia de la New York, lumea nu a mai fost aceeaşi ca până atunci, nici după halucinantul incendiu de la Notre- Dame nu va mai fi cum a fost. Oui, Catedrala din mijlocul Lumii este o parte din noi, europenii. Iar incendiul care a cuprins-o ar trebui să fie un prilej de reflexie despre cine suntem noi, europenii. Când graţioasa fleşă cuprinsă de flăcări s-a prăbuşit, am simţit ca şi cum s-ar fi prăbuşit lumea. Ştiu că Notre- Dame va renaşte din propria cenuşă. Şi Franţa de atâtea ori a renăscut din propria cenuşă. Ca şi Europa. Acum, însă, un recviem pentru Parisul în lacrimi.