04.01.2019 00:19

Un ctitor pentru o cetate eternă ortodoxă: Înaltpreasfinţia Sa, dr. Nifon al Târgoviştei

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

La cei 75 de ani de viaţă pe care i-a agonisit în biografia-i cu înţelepciune şi demnitate, Înaltpreasfinţia Sa, prof.univ.dr. Nifon Mihăiţă, Arhiepiscop şi Mitropolit al Târgoviştei şi Exarh Patriarhal, şi la cei 19 ani de arhipăstorire a eparhiei istorice târgoviştene, împliniţi în harică slujire la finele anului trecut, şi-a înscris deja numele cu literă majusculă în Cartea de Onoare a marii Cetăţi voievodale, fost glorios Scaun de domnie, dar şi în cea a Ortodoxiei româneşti. Ca unul care a avut privilegiul să-l fi cunoscut încă din momentul întronizării sale ca Arhiepiscop în Catedrala Mitropolitană a ţării Româneşti, zidită de Sfântul Voievod Neagoe Basarab, am avut totodată şansa, prin natura profesiei mele jurnalistice, să consemnez infatigabila sa propensiune spre fapta eminamente ctitoritoare, ştiind bine că, fiind Arhiepiscop şi, mai târziu, Mitropolit în cetatea unor iluştri voievozi şi mitropoliţi cărturari, rostul său, ca misiune religios-culturală şi socială, era acela de a-i redobândi Târgoviştei ortodoxe şi ecumenice magnificenţa de odinioară. Şi în ceea ce şi-a propus ca proiect renascentist şi restitutor a reuşit cu asupra de măsură. Fără zăbavă, ca să folosesc şi o imagine constructiv-persuasivă, şi-a suflecat mânecile şi s-a pus temeinic la lucru, căci treabă era multă de făcut şi eparhia trebuia readusă, cum am spus, la magnificenţa ei din epoca medievală şi din Renaşterea românească. Mai cu seamă că această renaştere aici şi-a avut începutul din tiparul macarian de la Mănăstirea Dealu. Şi cum un arhitect îşi formează echipa de lucru, capabilă să-i transforme în realitate viziunile constructive, tot astfel Înaltpreasfinţia Sa şi-a creat colectivul de lucru, de „calfe şi zidari”, şi în cei aproape douăzeci de ani de vrednică arhipăstorire, a aşezat temelia şi a înălţat o operă complexă, putând spune cu îndreptăţire acum, asemenea lui Horaţiu: „Exegi monumentum aere perenius” (n.red. „am desăvârşit un monument mai trainic decât bronzul”). Preluând marea moştenire a înaintaşilor săi care au şezut în scaunul de chiriarh de la Târgovişte, mână dreaptă fiindu- le celor 43 de voievozi care au domnit pe Tronul de la Curtea Domnească, Înaltpreasfinţia Sa, un homo faber în adevăratul sens al cuvântului, a ctitorit şi rectitorit biserici şi mănăstiri, salvând numeroase lăcaşuri de rugăciune monumente istorice şi redându-le valoarea arhitecturală. A iniţiat publicarea unor lucrări de referinţă (Almanahul bisericesc, excelente albume monografice cuprinzând toate Casele Domnului din întreaga eparhie, antologice volume adunând între coperţile lor comunicările unor manifestări religios-ştiinţifice, susţinute de marcante personalităţi ale vieţii academice româneşti şi străine etc.), ele constituindu-se, fără nicio exagerare, într-o bibliotecă sui-generis oferită viitorimii, principiul diriguitor fiind întru aflarea adevărului istoric „sine ira et studio”, a iniţiat, de asemenea, praznice omagiatoare naţionale, unele devenind tradiţionale. Şi dacă am aminti, din panoplia succeselor, misiunile sale internaţionale fie la Consiliul Mondial al Bisericilor, de la Geneva, fie la diferite întruniri religioase (sinodale, summit-uri), vom realiza statura prestigioasei personalităţi a Înaltpreasfinţiei Sale, prof.univ.dr. Nifon Mihăiţă, Arhiepiscop şi Mitropolit al Târgoviştei. Este însă şi un acribic cărturar, numeroasele volume de exegeză ortodoxă şi ecumenică, ce-i poartă semnătura, stând eclatantă mărturie. Pentru târgovişteni, a fi contemporani cu o asemenea personalitate de prim rang este un motiv de emoţionantă mândrie. Iar pentru cel ce semnează aceste rânduri este o onoare. Şi, la împlinirea venerabilei vârste de 75 de ani, vrednic fiind de sinceră recunoaştere, credincioşii din eparhie, lor alăturându-li-se şi „Jurnal de Dâmboviţa”, îi urează, cu o reverenţă: La mulţi ani, Înaltpreasfinţia Voastră!