27.11.2015 00:19

Un condominium: România

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

După Revoluţia din ’89, Nicolae Ceauşescu a fost ridiculizat de unii „anticomuni şti” pentru acea obsesie a lui de a nu permite nimănui a se amesteca în treburile interne ale României. Nici chiar Uniunii Sovietice nu i-a îngăduit. Şi pentru această atitudine politică şi diplomatică a primit şi aplauze şi înjurături cu damf de votcă, dar România a rămas ferm şi demn pe hartă. Nicolae Ceauşescu nu mai este.

El a fost trimis în nefiinţă nu numai pentru abuzurile sale dictatoriale, dar şi pentru obsesia sa obstinată de a apăra suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a patriei sale. Fie ea şi socialistă. Niciun ambasador al vreunei mari puteri nu a avut drum liber nici spre biroul său din Comitetul Central, nici spre Marea Adunare Naţională din dealul Patriarhiei. România era un Eldorado râvnit şi atunci şi acum. Dar acum, la mai bine de un sfert de secol de la asasinarea lui Nicolae Ceauşescu la un sordid zid de cazarmă din Târgovişte, amestecul în „treburile interne” ale Eldorado-ului mioritic a devenit o practică, fără nicio perdea diplomatică, abuzivă şi de-a dreptul jignitoare, care loveşte în multe privinţe mortal în soarta României. Şi cea prezentă. Şi cea viitoare. Iar de când suntem integraţi în UE şi NATO, adio şi n-am cuvinte respect faţă de suveranitatea şi „treburile interne” ale patriei. Good-bye, my friends, de la poale de Carpaţi! Ehei, de când stăm noi cu ochii ca pe butelie pe „the very nice country România”!

De ce să vă bucuraţi numai voi de tot ce v-a dat Dumnezeu? Never! Niciodată, de acum încolo daţi şi la „băieţii deştepţi” de peste marea gârlă atlantică, şi la ăia de prin UE. Lăsaţi-l dracu’ de patriotism, de respect faţă de treburile voastre lăuntrice! Shut up! Şi guvernanţii României rămân muţi şi în poziţie de drepţi când, de pildă, ambasadorii extraordinari şi plenipotenţiari ai SUA – marea democraţie, nu? – dau „indicaţii preţioase” şi ordine pe la palatele Cotroceni, Victoria şi Parlamentului. Ba mai dau buzna şi komisarii se la Bruxelles/Strasbourg şi, uluit, te întrebi dacă nu cumva România a fost declasată – şi noi nu ne-am prins – de la rangul de stat la starea de condominium euroatlantic.

Vreţi un exemplu „la zi”? Vi-l ofer mintenaş. Onorabilul ambasador al Washington-ului la Bucureşti, deunăzi numit la post de mister president Obama, a dat fuga la Palatul Victoria, i-a şuşotit ceva la ureche premierului Cioloş, care a sărit ca împins de un arc din fotoliu, a lăsat baltă şedinţa de guvern şi, zbâşti, la Palatul Cotroceni. Şi a făcut returul la Guvern, după ce s-a consultat cu şeful statului, gata să execute indicaţiile… ambasadorului yankeu. Yes, sir! Cum zice un recent cântec de revoltă, pe care, adaptat la actualitate, îl parafrazez: „Foaie verde de trifoi/Vin iar ruşii pe la noi/ Şi euroatlantici roi/ Noi rămânem tot mai goi”.