12.10.2017 00:19

Ucrainizarea Românilor

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Eram ferm convins că, la New York, președintele Klaus Werner Iohannis l-a speriat, băgându-i mințile-n cap, pe colegul său de la Kiev, Poroșenko, pe chestia noii legi a educației care va duce la desființarea învățământului în limba română în Ucraina. Uite că n-a fost să fie, că președintele României n-a fost suficient de convingător. Așa că ce ar mai fi de făcut? Asta ar trebui să știe, dar în corectă cunoștință de cauză, având în vedere și acțiuni concrete, și Parlamentul, și Președinția și Guvernul României. Cei 600.000 de români trăitori în acest stat se văd lăsați nefiresc în voia sorții. Am aflat că se va deplasa la Kiev o delegație oficială care să discute chestiunea.

Dar dacă o va discuta cum au discutat Emil Constantinescu, Victor Ciorbea și Adrian Severin fondul tratatului de bună vecinătate cu Kiev-ul, atunci preferabil ar fi să stea acasă. Că, de la nenorocitul acela de tratat, am pierdut, pentru a doua oară, pământuri strămoșești ale României, iar românii din Ucraina au fost lăsați la cheremul naționalismului șovin ucrainean. Trebuie spus că nicio guvernare postdecembristă nu s-a obosit să-și dea interesul întru apărarea românilor înstrăinați, că s-a temut, tremurându-i picioarele și pantalonii-n fund, ba de Moscova și Kiev, ba de Budapesta, Sofia și Belgrad, ba de ce-o spune Bruxellesul și Strasbourg-ul. Iar cât îi privește pe românii din jurul României... Dumnezeu cu mila! Știți ce este surprinzător? Într-un moment când state din Uniunea Europeană se bat consecvent și aprig pentru apărarea drepturilor conaționalilor lor răspândiți dincolo de propriile fruntarii, nu mai spun că oficiali ai Budapestei se plimbă precum vodă prin lobodă prin Transilvania, afișând o provocatoare infatuare și sfidare a Bucureștiului, guvernanța României, indiferent de culoarea politică dintr-un moment ori altul, nu știe cum să-i menajeze pe vecinii care amenință și revendică teritorii românești, sau încearcă să șteargă identitatea românilor trăitori pe meleaguri străine. Or, o țară care nu știe să-și apere fiicele și fiii înstrăinați de vitregiile isteriei, riscă să fie ea însăși uitată de Istorie!