01.12.2016 00:19

Tot ce-i românesc nu piere!

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

La 98 de ani de la acea oră astrală – 1 Decembrie 1918 – când, în Vatra ancestrală în care s-a născut neamul românilor, s-a împlinit România Mare şi care, printr-un „joc al ielelor” (geopolitic), a rămas cât a mai rămas după al Doilea Război Mondial, mi-e teamă că şi de la soare-răsare şi de la soare-apune se vor năpusti forţe ale iadului gata s-o sfârtece. Întrebarea mea, a unuia care are, cu îndreptăţire, căci în ea a văzut lumina zilei, nostalgia României Mari, este dacă românii vor mai avea putinţa, ca forţă de rezistenţă şi de autodepăşire, să lupte măcar pentru cât mai au în stăpânire din acea moştenire istorică a Marii Uniri. Deocamdată semnele nu sunt de bun augur. Cum de bun augur nu au fost nici acum aproape un veac, chiar dacă România ieşise învingătoare în Primul Război Mondial şi Imperiul Austro-Ungar era în drum spre cimitirul Istoriei, şi asta din pricina meschinăriei şi orgoliilor nemăsurate şi a intereselor criminale ale unora dintre marii învingători care-i voiau pe români sclavi într-o colonie dezbinată şi la bunul lor plac. Dar românii, atunci, în 1918, au spus NU, PE AICI NU SE TRECE!, şi s-au bătut – din fericire atunci au avut şi oameni politici uriaşi, capabili să le apere drepturile, patrioţi până în adâncul sufletului lor – cerând imperios să li se respecte sângele vărsat cu eroism atât pentru cauza comună a Antantei, cât şi pentru Cauza Reîntregirii Vetrei Dacice, şi au învins în bătălia („sistemul versaillez de pace”) diplomatică de pe malurile Senei şi de sub umbra Turnului Eiffel. Şi pe harta politică a planetei Pământ a apărut, ca subiect de drept internaţional şi ca stat de drept, România Mare. Şi, într-adevăr, dacă în vara epopeică a anului 1917, în „Triunghiul morţii” dintre Carpaţi, Siret şi Dunărea de jos, Armata Română a răspuns, prin foc şi sânge, invadatorilor germani şi austroungari, cu celebra împotrivire PE AICI NU SE TRECE! şi România a fost salvată de la dispariţie, la fel, la Paris, românii, prin marii lor oameni politici, au dat aceeaşi replică – PE AICI NU SE TRECE! A fost un bis glorios rostit pe imensa scenă a Istoriei. Şi nu s-a trecut peste Jertfa şi Vrerea exprimată de neamul românesc la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia. Şi au câştigat şi această bătălie diplomatică, România Mare fiind recunoscută. Suntem, la aproape un veac de la acel MOMENT DE ISTORIE, membri ai Uniunii Europene şi în cea mai puternică alianţă militară – NATO. Am crezut, când am intrat în cele două arhitecturi proteguitoare ale „lumii libere”, că ne va fi mai bine şi că unitatea statală românească va fi indestructibilă. Şi totuşi… cineva umblă cu securea urii şi sfârtecării la fruntariile Patriei. Compatrioţi, staţi de veghe! TOT CE-I ROMÂNESC NU PIERE! ROMÂNIA, LA MULŢI ANI!