10.11.2017 00:19

Toamna străzilor răvăşite

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Vox populi cică ar fi vox dei. Ceea ce ar însemna că voinţa poporului ar fi raţiunea supremă a naţiei. Asta ar fi corect moral, dar corect politic nici pe departe. Să exemplificăm. Uite, în acest sfârşit de toamnă carpatică, străzile marilor oraşe ale patriei sunt răvăşite de protestele a mii şi mii de revoltaţi, nemulţumiţi de noua Lege a Justiţiei intrată în dezbatere parlamentară. Strigările protestatarilor, pe fond, par justificate. Ce-şi doresc? O Justiţie imparţială, echidistantă şi scoasă de sub oborocul politicului. Reiterăm, pe fond, este moral să fie astfel. Dar asta ţine de ideal. De unde ideea de idealizare absolută a condiţiei de a fi a Justiţiei. OK. Ce minunat ar fi! Numai că actul de justiţie este săvârşit de oameni. Ca atare, volens-nolens, este supus subiectivităţii. Însă, întro marjă de eroare acceptabilă, actul de justiţie, printr-o coerentă şi depolitizată stipulare legislativă, poate fi făcut atât de către procuror, cât şi de judecător. Se pare însă că PSD, şi facem trimitere directă la Liviu Dragnea, este cu gândul în altă parte. Până aici suntem la o vorbă cu protestatarii. Ne despărţim însă la chichirezul „protestelor spontane”. Nu prea înţelegem cum, prin ce miracol, aceste „demonstraţii paşnice” au izbucnit deodată, ca la un semnal, în aceeaşi şi în aceeaşi seară. Ei, na, nu înţelegem! Reţelele de socializare au funcţionat la ţanc şi la ordinul dat. Iar momentul colectiv este, în condiţiile progresului vertiginos al comunicării virtuale, a Internetului, lesne, uluitor de lesne de influenţat. Pe scurt: de manipulat. Căci, în zilele noastre, manipularea este „arma nucleară” a celor care, în funcţie de anumite interese, bombardează informaţional aşanumita „opinie publică”. Nu ştim dacă proiectul noii Legi a Justiţiei ar fi răul cel mai mare care ar pune în pericol societatea românească. Mă îndoiesc. Vedeţi, pentru asigurarea unor locuri de muncă şi pentru o reală protecţie socială, nimeni nu protestează . Nici pentru că ne mor soldaţii în războaiele altora nu iese nimeni în stradă. Aşa cum nici pentru atâtea alte rele care ne aruncă în infern nu sunt răvăşite străzile si nici reţelele de socializare. Concluzia? Orice răvăşire stradală... spontană, declanşată fie şi de o problemă arzătoare pentru soarta naţiei, în aparenţă, riscă să fie suspectată de jocurile ascunse (interesele oculte) ale altora. Ceea ce este foarte trist.