18.11.2021 00:20

Taxa pe lux...

Taxa pe lux...
Galerie foto

...iată o lege binevenită propusă de PSD. Și, poc, a luat foc PNL. De ce? E simplu de ghicit. Ar fi să fie impozitați, deocamdată modic, toți mandarinii, baronii și baroneții și mafioții patriei, indiferent din ce partid fac parte, sau fără de partid, dar pe mână cu mulți importanți „oameni politici”.

Desigur că și în PSD există găști, gășculițe, mandarini și baroni, deci, cu atât mai mult, este de aplaudat propunerea sa care, cu riscul de a lovi în proprii îmbogățiți de Revoluție, are menirea de a face dreptate și de a da satisfacție milioanelor de români amărășteni care abia își duc traiul de azi pe mâine. De-aia i se mai spune și „de solidaritate”.

Cine a crezut că, dacă în decembrie 1989, România s-a reîntors în societatea capitalistă (liberală, consumeristă) o să trăiască mai bine decât în „socialismul multilateral dezvoltat” al lui Ceaușescu, zburdând precum mieii pe pajiște și hrănindu-se cu mană cerească, toți cetățenii fiind egali în drepturi în fața lui Dumnezeu, odată cu trecerea vremii s-au trezit din narcoză, constatând că au fost / sunt / vor fi păcăliți, umiliți, striviți și sfidați cu un nesfârșit cinism.

Eu nu mă îndoiesc că staff-ul PSD vrea să treacă prin Parlament „taxa pe lux” pentru a câștiga, în chip populist, încrederea românilor în perspectiva alegerilor din 2024, pe de altă parte, o asemenea lege este în logica strategiei politice de stânga. Dacă PSD va fi învățat ceva, cât de cât, din lecțiile trecutului, din eșecuri mai ales, sincer m-aș bucura. Dacă nu va fi învățat nimic, tot sincer, aș fi dezamăgit. Ideea unei asemenea legi este, repet, binevenită. Că PNL se opune, nu mă miră.

O astfel de lege nu intră în politica – prin definiție canonică – a unei formațiuni care încurajează concurența, zice-se „motor al progresului” și care nu exclude și acumularea de averi pe căi neortodoxe. Însă, la urma urmelor, lumea mare se schimbă și, în același timp cu ea, și lumea politică. Dar, deja, liberalii români habar n-au pe ce lume trăiesc...

 


George Coandă