30.11.2017 00:19

"Sultanul" de la Washington

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

E ca şi cum am fi o colonie a Unchiului Sam. Păi, suntem! Nu mişcăm în front. Mai vreţi un exemplu, pe lângă multe altele? Chestia, tevatura, tămbălăul ăsta pe tema legilor Justiţiei. La urma urmelor – să mi se ierte limbajul vulgar, dar asta mi-a venit şi furios şi jignit fiind – ce heleş-beleş are noul „sultan” de la Washington de se amestecă în „treburile interne”, cum ar fi zis, pe bună dreptate, „nea Nicu”, ale amărâtei ăsteia de România, că, şi din cauza lui, a ajuns de nu-şi mai vine în fire?

Sunt sigur că „Departamentul de stat al SUA” a dat-o cu bâta-n baltă, fiind „fitilit” (după cum am aflat, din unele surse) de Ludovic Orban, care şi-a cam pierdut răbdarea să stea la rând până când va fi să fie călare pe şaua Puterii, ca şi de ambasadorul Bucureştiului la Washington, sereistul... pesedist George Maior, şi de (încă) ambasadorul american pe malurile Dâmboviţei, Hans Klemm, care se închipuie un fel de vătaf yankeu pe moşia mioritică, cu creierul spălat de anti-românii lui herr Iohannis. Ştiţi ce este senzaţional în afacerea asta dubioasă? Că a sărit la gâtul Departamentului de Stat al SUA nimeni altul decât importantul personaj liberal Cătălin Predoiu, care i-a aplicat o replică foarte contondentă, rostind un adevăr, anume că ce făcu acu’, dând ordin, ce mai tura-vura, Parlamentului să nu aprobe legile Justiţiei, poate trezi în sânul poporului român sentimente profund antiamericane. Hai să fim clari şi cinstiţi: nici ambasadorul Klemm, şi cu atât mai puţin Departamentul de Stat, n-au habar, punct cu punct şi în amănunt ce cuprind legile cu pricina. Am spus şi nu mai revin: s-au lăsat fraieriţi. Mai cred însă ceva: pentru Washington, aşa cum se întâmpla până în 1964 la Moscova, nu contează ce conţin legile din România, ci cum guvernanţii le servesc cu sârg interesele pe aici. Iar legile, indiferent cum sunt elaborate şi promulgate, să nu lovească în aceste interese şi în „cozile de topor” care mişună prin toate partidele şi în palatele Puterii. Cu atât mai mult sunt de acord cu luarea de atitudine a preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi cu toţi cei care, fie de stânga, fie de dreapta, au dat/dau dovadă de demnitate patriotică. Că, de la herr Klaus Iohannis nu mă aştept la aşa ceva. Tace mâlc, pitit în păpuşoi! (NB: De bună seamă că SUA ne asigură protecţie militară, că noi am cerut să ne-o asigure de teama ursului siberian, că dacă n-ar fi ridicat scutul de la Deveselu, am fi oricând în bătaia rachetelor lui Putin, numai că Washington-ul nu face nimic pe gratis, ci îţi impune, te obligă să stai în genunchi- Nu este el chiar „very” îngrijorat de corupţia din România, pentru că unii corupţi din această ţară, care îi fac jocul de interese, îi sunt curaţi ca lacrima. Este cinic cum acţionează. Că, de pildă, faţă de Polonia, dacă nu-i place ceva pe acolo, umblă cu duhul blândeţii, cu sugestii şi nu cu ordine. Pentru că polonezii nu se lasă călcaţi în picioare. Cer să fie respectaţi ca, la rândul lor, să respecte marele Licurici. Aici este tot tâlcul întâmplării).