20.03.2018 00:19

SUBLIMA TURNĂTORIE DE CHIVUȚE

SUBLIMA TURNĂTORIE DE CHIVUȚE
Galerie foto

GEORGE COANDĂ


Trebuia, mai devreme ori mai târziu să vină și vremea sublimei și halucinantei turnătorii. Adică a adevărului cel mai hidos al „clasei politice” românești. Românii au simțit, chiar înainte de interviul fluviu al lui Sebastian Ghiță, că ceva mizerabil se va întâmpla, mai ales contrele Ponta – Dragnea stârnindu-le luarea aminte. A venit interviul și hora cu chiuituri otrăvite s-a pornit. Astfel că, prin „sferele înalte” ale „clasei politice” toată lumea toarnă pe toată lumea. Și uite așa aflăm că votul românilor n-are nicio valoare, e tratat cu sictir, e aruncat în pubelele intereselor meschine și mafiote ale unor politicieni care au tot încercat, și uneori au reușit să ne păcălească, dându-se drept arhangheli ai dreptății și democrației. Dar nici dreptatea și nici democrația nu le sunt la suflet. Sunt, pentru ei, preșuri de șters picioarele. Uluiți, românii au aflat, și vor mai afla că niște vajnici oameni politici, cu pretenția de „oameni de stat”, de pildă Victor Ponta, Liviu Dragnea, Gabriel Oprea, Crin Antonescu, Traian Băsescu, Marian Vanghelie, și alți câțiva au fost/ sunt niște pârliți făcători de jocuri măsluite. Și puneau la cale, în cel mai stalinist chip, arestări – de fapt, asasinate morale – ale unora ai căror ochi nu le erau pe plac, văzând în ei inamici, posibili râvnitori la pozițiile lor înalte de „stăpâni ai inelelor”. Și grotesc, și odios. Niște chivuțe care-și pun poalele-n cap. Nu mai poți avea încredere în nimeni. Dar în absolut nimeni. Așadar, „clasa politică” românească este intrată într-o putrefacție profundă. Am mai spus și o voi mai spune apăsat, este o „clasă politică” produsă de contestata revoluție din decembrie ’89. Și, dacă ăsta este unul dintre efectele acelei revoluții, înseamnă că a fost o imensă păcăleală. Păcat că a fost cu vărsare de sânge. Mă întreb, nicidecum retoric, ce se va alege de țara asta nefericită? Mi-e teamă. Și în același timp mi se face greață. Și nu numai mie. Nu cred că ne-ar ajunge nicio tonă de lămâie.