15.05.2017 00:19

Ştrengarul domn Juncker

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, s-a simţit la Bucureşti, deunăzi, în largul lui. Exuberant nevoie mare, cică aşa-i este firea, pupăcios „con fuoco” şi pus pe giumbuşlucuri ştrengăreşti, asemenea unui puştan fără inhibiţii, mai marele UE a oferit, mai ales în Casa Poporului, un adevărat show nediplomatic care i-a lăsat într-o evidentă perplexitate pe toţi cei de faţă. E drept că veselul luxemburghez – trebuie s-o recunoaştem – a produs o impresie, şi consternantă, şi amuzantă, însă una peste alta favorabilă, sau dacă vreţi, benefică pentru frustrările României. Luxemburghezul din capul UE l-a pupat părinteşte fix pe frunte pe Traian Băsescu, sufocându-l cu o îmbrăţişare frăţească, ex-preşedintele simţindu-se în al nouălea cer, ca şi cum ar fi primit un premiu cu coroniţă, dar, de bună seamă că nu-i va folosi la nimic gestul lui Jean-Claude, poate doar pentru impresie artistică să conteze. Aşa că românii să nu se lase păcăliţi. Juncker a strâns cu efuziune mâinile „proscrişilor” Adrian Năstase şi Victor Ponta - acesta da semn de consideraţie - pe alţi cunoscuţi de-ai săi i-a bătut prietene şte pe piept făcându-le inimile să le tresalte de satisfacţie, că nu-i de acolo să te bage-n seamă barosanul de la Bruxelles, şi, politic, a rostit o cuvântare de alinare a sufletelor noastre, emiţând şi „judecată de valoare”, cum că România nu-i o ţară din cale afară de coruptă şi că, ok, nu mai e cazul să tot fie şantajată cu mecanismul acela de cooperare şi verificare (MCV), dar şi că a venit timpul să salte, hop, în „spaţiul Schengen”. Merci/danke Jean- Claude! Şi pe urmă, la o vorbă intervievată, a mărturisit, mai să ne treacă de emoţie lacrimile, că între României şi Domnia sa există o indestructibilă legătură de iubire. Iar eu mă întreb, precum Toma necredinciosu’, o fi de-adevăratelea asta, şi, dacă o fi, ne va folosi la ceva? Că, dacă doar a băgat o fugă de complezenţă, cu prilejul Zilei Europei, la Bucureşti, dându-se în spectacol, ar însemna că s-a obosit de-a surda. Şi cu pupatul pe fruntea lui Traian Băsescu n-ar fi făcut decât să stârnească faimoasele invidii mioritice.