20.03.2014 07:19
Sondaje rău prevestitoare
Galerie foto
ALINA MAVRODIN VASILIU
Știu că politicienilor le place la nebunie să-și conteste unii altora sondajele de opinie. Deși… de nu le-ar trebui și nu le-ar conveni, nu le-ar mai plăti. Schema afacerilor cu așa-zisele case de sondare, institute cum sunt ele numite oficial, s-a banalizat în timp.
Mulți dintre politicienii români au fost atât de interesați de-a lungul anilor să arunce în derizoriu nu doar presa, ci și sondajele de opinie realizate de sociologi, încât nu e de mirare că propria strategie îi lovește ca un bumerang. Chiar dacă unii se jură în gura mare că nu-i interesează și nu dau doi bani pe ele, în realitate bagă bani cu nemiluita în ziare de propagandă și în sondaje de opinie favorabile atingerii unor scopuri de cele mai multe ori perfide.
{GOOGLE_AD_BOX1}
În timp, s-a prins și poporul de toate acestea, fiindcă politicienii s-au dat în gât unii pe alții, acuzându-se reciproc de trucarea sondajelor și de confiscarea politică a presei. Chiar și în aceste condiții, adevărurile dureroase reușesc (ce-i drept, tot mai greu!) să țâșnească în spațiul public invadat de propaganda politică mincinoasă și defăimătoare la adresa adversarilor.
Unul dintre aceste adevăruri, pe care nu-l mai pot ocoli nici măcar sondajele plătite, este acela că absenteismul la vot va avea proporții dezastruoase în acest an. Dacă pe alte teme și nume, procentele variază în funcție de interesele partidelor care au comandat sondajul, lucrurile se schimbă când vine vorba despre prezența românilor la vot în lunile mai și noiembrie anul acesta.
Sociologii, de orice culoare politică ar fi interesele și simpatiile lor, anunță într-un cor rău prevestitor că va bate vântul prin secțiile de votare și că de-o veni la urne măcar un sfert dintre românii cu drept de vot, să zică partidele bogdaproste. Sigur că o să auzim până o să ne săturăm, în perioada imediat următoare, că europarlamentarele din luna mai nu au o miză prea conturată pentru mintea puțină a românilor și că abia alea din luna noiembrie, pentru alegerea noului președinte al țării, vor fi mai animate.
Vor ieși mulți activiști cu hei-rup-ul pe străzi să bată din poartă în poartă și din ușă în ușă. Numai Dumnezeu drăguțul știe ce promisiuni le-or mai auzi urechile celor chemați la vot. Cum dezamăgirea-i mare și mulți se jură că nu mai merg la urne nici să-i pici cu apă clocotită, nu m-aș mira dac-oi afla că pe porți vor apărea niscaiva tăblițe pe care să scrie „câine rău”, iar pe ușile apartamentelor afișe cu textul „nu ne mai deranjați”.
Asta în cazul cel mai bun. Prevăd însă că vor fi și situații, deloc puține, în care românii vor bodogăni gălăgios când vor da ochii cu echipele de campanie. După acești doi ani dezamăgirea e uriașă. USL-ul cel preavotat s-a pulverizat, liderii lui au ajuns din mari prieteni ce erau, adversari de temut, PDL-ul s-a rupt și el în figuri și-n aripioare, unele mai de dreapta decât altele.
Despre PC și UNPR… nici nu știu dacă merită să mai vorbim. Cât despre PP-DD… fuse și se duse după ce seduse și abandonase poporul cel credul. Așadar, derută și la stânga, și la dreapta, și pe centru. Singura veste veselă după așa o istorie tristă e că ar putea urma niște demisii ale președinților de partide care și-au bătut joc de voturile a milioane de români.
Zic, și nu zic doar eu, că n-ar fi rău să-și dea demisiile de pe acum, fiindcă până și sondajele de opinie pe care și le-au plătit i-ar îndreptăți s-o facă de îndată, fără să mai aștepte rezultatul de la urne rău prevestitor.