21.10.2014 00:09

Şmecheria, brăţară de tinichea

Galerie foto

ALINA MAVRODIN VASILIU

www.alinamavrodin.ro

Unii şi-au făcut din şmecherie o… meserie. Nu că n-ar fi avut una la bază, ci pentru că s-or fi contaminat de la alţii cu microbul „succesului” văzând că acelora şmecheria le-a adus profit. M-am prins! S-au prins şi ei că m-am prins şi-i simt neliniştiţi şi cam tulburaţi. Ar vrea să mă vadă iar zâmbitoare şi binevoitoare cu ei, aşa cum mă cunoşteau în trecut, doar că, între timp, mi-au dat suficiente motive ca să nu-i mai tratarisesc cu bunăvoinţa mea.

Ei, lasă, că de şi-ar fi dorit cu ardoare să o păstreze, la cât de deştepţi şi pricepuţi îi văd că sunt în toate cele, ar fi trebuit să nu apeleze la tot soiul de stratageme cu care să-mi insulte bruma de inteligenţă. Alegerea le-a aparţinut, poate i-a şi amuzat. Aud acum că ba unul, ba altul se simte prost. Să se uite în oglindă şi să-şi dea niscaiva palme peste ochi.

Astea cică ar avea darul să-l trezească la realitate pe orice şmecher care face pe deşteptul. În plus, două perechi de palme fac bine şi la ten, că-l mai îmbujorează, ba mai subţiază şi obrazul, că prea li s-a îngroşat unora. Cei care-mi vor citi aceste rânduri şi vor căuta un sens şi printre ele, se vor întreba, poate, „cin’ să fie, cin’ să fie” şmecherii cu pricina? Să mă ierte că nu le satisfac această curiozitate, dar îmi fac şi eu un mic hatâr din a da un perdaf peste freza ofilită a unora cărora li s-au urcat talentele la cap şi de-acolo le-au ţâşnit prin toţi porii.

De-atâta transpiraţie, că nu-i uşor să te pricepi la toate, au rămas fără inspiraţie şi-au crezut că pot umple golurile turnând filosofie peste-o mare şmecherie. N-am găsit alte rime! Nu exclud ca unii să-şi fi propus, de fapt, să facă din şmecherie o brăţară de aur. Doar că nu le-a ieşit decât una de tinichea, care zornăie ca orişice gablonţuri ieftine. În fine, viaţa merge înainte, aceasta fiind o axiomă, adică ceva ce nu mai trebuie demonstrat. Ar mai rămâne, totuşi, să mi se dovedească faptul că talentele unora pot merge înainte doar cu şmecheria la butonieră.

Ceea ce nu m-ar surprinde, văzând cum e „mersul făcut” peste tot. Dar nu mă plâng dintr-atâta, că doar am trăit la viaţa mea dezamăgiri şi mai mari. Merg mai departe, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu recunoştinţă pentru cei care ne respectă meseria. Nu vreau să-i văd însă plângându-se ipocrit nici pe cei care au ales şmecheria ca soluţie de supravieţuire profesională şi politică.

Să fie sănătoşi şi la pungă groşi! Dar pe mine să facă bine să mă scutească de efuziuni sentimentale, mai ales în public. Nu de alta, dar există riscul să le răspund pe măsură.

Şi apropo: şmecheria nu face casă bună cu prietenia. Nu cu a mea!