08.10.2014 00:10

Şi Prima Doamnă ce face?

Galerie foto

ALINA MAVRODIN VASILIU

Soţiile prezidenţiabililor au şi ele partea lor de glorie în această campanie electorală. Că vorba ceea, dacă tot se spune că în spatele oricărui bărbat de succes stă o femeie puternică (uneori chiar mai multe!), atunci nu-i rău să le vedem şi să le auzim pe candidatele la funcţia de „Prima Doamnă”. Vrea poporul să ştie ce face şi ce planuri are femeia din spatele primului bărbat al ţării.

Sigur că-ntr-o ţară ca a noastră, tributară încă unor mentalităţi orientale, nu e de mirare că avem destui politicieni misogini care, întocmai ca şi mulţi dintre votanţii lor, şi-ar dori nu doar un văl peste faţa femeii, ci chiar un sac în capul ei, chit că femeia în cauză ar fi Prima Doamnă. Pe şleau n-o vor recunoaşte niciodată domnii politicieni români, altfel foarte europeni, nord-atlantici şi-n bune rânduieli globalizaţi atunci când vorbesc despre tot felul de chestii sensibile. În teorie, aşa o fi. Practic, ei ignoră că în lumea civilizată Prima Doamnă este pentru soţul său o parteneră activă în viaţa publică şi nu doar una discretă şi decorativă. La noi va mai curge multă apă pe Dâmboviţa până când vom vedea o Primă Doamnă luându-şi în serios menirea. Pentru unii prezidenţiabili, să mă scuzaţi că o spun direct, cred că este mai comod ca doamnele lor să nu participe la viaţa publică, invocând cu multă ipocrizie discreţia şi bunul simţ.

Părerea mea însă, şi poate nu doar a mea, este că n-ar fi deloc o indiscreţie şi nici o dovadă de nesimţire ca Prima Doamnă să se dedice trup şi suflet unor proiecte sociale şi umanitare pentru ajutorarea românilor năpăstuiţi. Casa Regală a României ne-a oferit două exemple, de totală dăruire pentru poporul român: Regina Maria şi apoi principesa Ileana. Citindu-le memoriile, nu am putut să nu remarc, printre altele, dezamăgirea exprimată subtil, dar destul de străveziu, în legătură cu neimplicarea în campanii umanitare a doamnelor din înalta societate politică a acelor vremuri.

Acele doamne preferau (cu mici excepţii!) să se retragă discret (vedeţi, tot discret!) în palatele şi conacele lor, în timp ce sărăcia şi molimele îi decimau pe români. Revenind la vremurile noastre democratice, m-aş fi simţit fericită ca Prima Doamnă a României, oricum s-ar fi numit ea în ultimul sfert de veac, să fie un exemplu nu de discreţie, ci de implicare, de solidaritate, de compasiune şi chiar de mobilizare a energiilor umane şi a resurselor materiale din orice zonă politică, pentru a-i ajuta pe români să suporte mai uşor efectele tranziţiei şi ale crizei economice, ori pe cele ale calamităţilor naturale. Din păcate, nicio Primă Doamnă nu a făcut-o, iar asta nu cred că mai ţine de „discreţie şi bun simţ”, ci doar de egoism şi de nepăsare. Uite că de 25 de ani, avem în România o corupţie transpartinică de care niciun preşedinte al ţării nu este străin.

Ar fi fost poate mai uşor de suportat această realitate hâdă, dacă fiecare Primă Doamnă s-ar fi implicat direct şi personal în pansarea rănilor sufleteşti şi materiale ale victimelor acestei atroce corupţii transpartinice. Adică, pentru a mă face mai bine înţeleasă, zic că dacă preşedinţii României au fost fie personal, fie electoral, beneficiarii afacerilor transpartinice, mă gândesc că primele doamne, aşa sensibile şi cu bun simţ cum ni se spune mereu că sunt, cred că de-ar fi vrut, ar fi putut (dar... n-au putut!) să iniţieze şi să gestioneze nişte campanii umanitare. Fie ele şi transpartinice. Cum s-ar spune, afaceriştii să nu meargă cu parandărătul doar la partide, ci să doneze şi pentru cazurile sociale extrem de grave din această ţară.

Ce bine ar fi fost ca Prima Doamnă să le fi unit în jurul ei pe toate doamnele şi domniţele astea foarte puternice financiar (când le vezi, sunt foarte emancipate, dar când le întrebi, sunt foarte discrete!) aflate în spatele bărbaţilor politici de succes, şi să se fi implicat nu doar în campanii electorale, ci şi în campanii sociale, culturale şi umanitare, „sub patronajul Primei Doamne”. Ce frumos sună! Cum n-aţi văzut să se fi întâmplat aşa ceva în ultimii 25 de ani, tot aşa nu cred să vedeţi minunea nici în anii care vor urma.

De unde atâta pesimism? Nu e pesimism, e realism, pentru că nicio „Primă Doamnă” plimbată electoral pe la televizor în această perioadă nu a dat semne că s-ar gândi şi la altceva decât la ce mănâncă şi cum se îmbracă familia ei. Şi nici realizatorii de emisiuni nu îi deranjează confortul mic-burghez cu vreo întrebare incomodă care i-ar putea crea vreo criză de conştiinţă candidatei la funcţia de Prima Doamnă.