01.06.2018 00:14

Sfinţii Bisericii Creştine - prietenii lui Dumnezeu

Galerie foto

Din ziua de Rusalii, Duhul Sfânt vine necontenit în lume şi rămâne în lume. El este dătătorul vieţii veşnice, Izvorul bunătăţilor şi Mângâietorul oamenilor.Cu ajutorul Duhului Sfânt, putem să ne ridicăm pe treptele desăvârşirii până la asemănarea cu Dumnezeu. Aceasta este sfinţenia pe care au atins-o Sfinţii care L-au mărturisit pe Domnul înaintea oamenilor, L-au iubit pe Dumnezeu mai întâi de toate şi luându-şi crucea l-au urmat pe Iisus. Ei au renunţat la cele pământeşti primind vieţi veşnice.

Noi îi lăudăm pe Sfinţi ca pe purtătorii unor prea înalte lupte şi biruinţe duhovniceşti şi ca pe cei ce au întruchipat în fiinţa lor frumuseţea cea nepieritoare. Noi privim la ei ca la învăţătorii noştri pe calea desăvârşirii în Hristos, care ne sfătuiesc să ne asemănăm lor în credinţă, în nădejde şi în dragoste. Pe Sfinţi îi cinstim şi ca pe nişte fraţi desăvârşiţi ai nostri care au cunsocut încercările şi nevoile vieţii pământeşti,iar acum, fiind în apropierea lui Dumnezeu mijlocesc şi se roagă Lui pentru mântuirea noastră. Cultul Sfinţilor are la bază temeiuri scripturistice şi patristice respectate întotdeauna în Biserica Ortodoxă. După Sfânta Scriptură aflăm că drepţii şi sfinţii poartă numele de "prietenii lui Dumnezeu" (Ic. 2,23) sau !"caznici ai Lui" (Efes 2,19), deoarece ei sunt în comuniune directă cu Dumnezeu şi vor însoţi pe Mântuitorul la Judecata de apoi. Lor le-a dat Dumnezeu puteri şi daruri speciale ca să învieze morţii să vindece pe cei neputincioşi şi să cunoască gândurile ascunse ale oamenilor. În viaţa pământească ei se roagă pentru binele oamenilor. În ceruri, alături de îngeri, sfinţii aduc laudă şi se roagă lui Dumnezeu şi sunt pe deplin conştienţi. Ei alcătuiesc biserica triumfătoare şi se bucură pentru cei ce se pocăiesc şi se întristează din cauza celor păcătoşi. Între biserica triumfătoare şi cea luptătoare există o permanentă legătură, acea comuniune a sfinţilor, garantată de Iisus Cristos în calitatea Sa de cap al întregii biserici. Rugaciunile Sfinţilor înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră sunt bine primite dacă şi noi, împodobiţi cu credinţă şi cu fapte bune, ne rugăm împreună cu ei lepădându-ne de păcatele noastre. Sfântul e omul care a renunţat la sine, trecând peste ceea ce este egoist, meschin, interes in gust, poftă pentru lucruri mărginite. În Sfânt, nu este nimic trivial, nimic grosolan, nimic josnic, nimic nesincer; în el se actualizează la culme delicateţea, sensibilitatea, puritatea, sfiala şi nevinovăţia. Pe tot parcursul timpului până la a doua venire a Mântuitorului nostru, sfinţii prin înaltul nivel de trăire spirituală la care au ajuns, reprezintă pentru lume un permanent apel la sfinţenie, la trăirea şi aprofunadrea credinţei, un viu îndemn la îmbunătăţirea vieţii, la înduhovnicire. Prin tot ceea ce au realizat, sfinţii au arătat că sfinţenia este întradevăr posibilă. Noi creştinii, avem datoria morală să-i cinstim pe sfinţi ţinând ziua pomenirii lor, cinstindu-le moaştele, zidind biserici cu hramul lor, purtându-le numele cu evlavie. De asemenea îi putem venera făcând pelerinaje la mormintele lor, chemându-i în rugăciuni ca să mijlocească pentru noi şi punând casele şi familiile noastre sub ocrotirea lor. Un îndemn la meditaţie ne adresează Sfântu Apostol Pavel: "Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cum şiau încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa." (Evrei 13,7) Pr. Radu Ion Adrian, Parohia Săteni