15.01.2021 00:16

"Scoală-te şi du-te, credinţa ta te-a mântuit!"

Creştinii care vor participa în această duminică, la Sfânta Liturghie vor asculta fragmentul evanghelic de la Luca 17, 12-19, ce descrie minunea vindecării celor 10 leproşi. Dincolo de relatarea istorică a evenimentului, textul evanghelic ni se descoperă şi ca o profeţie peste veacuri ce trimite la timpurile noastre: ”Au nu zece s-au curăţit (şi putem înlocui „curăţit” cu nenumărate alte cuvinte precum „salvat”, „vindecat”, dar şi „prosperat”, „împlinit profesional”, „îmbogăţit” etc.)? Dar cei nouă unde sunt?”. Pentru că astăzi, ca niciodată până acum, omul are posibilitatea de a-şi împlini aproape orice dorinţă sau vis, de a deveni aproape orice doreşte, şi tocmai de aceea uită să fie şi recunoscător pentru ce are şi pentru ce este, pentru puţine sau pentru multe. Lepra despre care vorbeşte textul evanghelic era în timpul acela o boala nevindecabila şi foarte molipsitoare, iar cei bolnavi sufereau chinuri groaznice şi până la moarte vieţuiau în locuri părăsite, în peşteri şi morminte goale, unde nu pătrundea nimeni, trăind din mila rudelor şi a oamenilor milostivi. În viaţa lor se vedea mai bine ca în orice altă parte degradarea omului; degradare fizică, pentru că trupul lor era o rană mereu deschisă, degradare socială, pentru că erau excluşi până şi din mijlocul propriei familii, dar şi o degradare spirituală pentru că în sufletul multora dintre ei se sălăşluia disperarea, abandonul, ura faţă de cei care nu purtau o cruce a suferinţei asemenea lor, ura chiar faţă de Dumnezeu, după exemplul invocat în cartea Iov: „Blesteamă pe Dumnezeu şi mori!” (Iov 2, 9). Întâlnirea cu Hristos a reprezentat pentru aceştia zece o adevărată revenire din moarte la viaţă, din ungherele întunecate ale vieţii lor şi chiar, la propriu, ale pământului, la lumina şi bucuria normalului. Pentru doar unul dintre ei însă, întâlnirea cu Hristos a fost o adevărată naştere din nou, o pregustare a învierii: ”Scoală-te şi du-te, credinţa ta te-a mântuit” (Luca 17, 19). Fără să mai întâlnim azi ACEA lepră, putem vorbi în viaţa omului contemporan despre „simptome” cu urmări asemănătoare, dominând de multe ori individualismul şi egoismul, nepăsarea faţă de celălalt şi suferinţa lui, dorinţa de a ieşi în evidenţă oricând şi cu orice preţ, căutarea obsesivă a câştigului de orice fel, goana patologică după plăcerea carnală ori după adrenalina care ar trebui să „elibereze” din cotidian şi sevrajul pe care îl aduce lipsa ei şi multe, multe altele. Chiar dacă nu sunt asemănătoare ca formă, sunt asemănătoare ca urmări: o degradare continuă şi accelerată a persoanei umane ce devine doar un individ ce se târăşte prin întunericul vieţii sale. Doar întâlnirea cu Hristos şi primirea Lui în viaţa noastră ne descoperă CALEA ce ne aduce din întuneric la LUMINă şi din minciună la ADEVăR, căci doar Hristos este „CALEA, ADEVăRUL ŞI VIAţA”. Şi un prim pas al acestui drum vindecător este recunoştinţa: recunoştinţa pentru ce avem şi pentru ce suntem, pentru bucuriile care ne-au împodobit viaţa dar şi pentru suferinţele în şi prin care ne-am găsit puterea de a ne purta cu smerenie crucea vieţii. În aceste vremuri, când pandemia ce a cuprins aproape întreaga lume a dezvăluit şi ce este mai bun în mulţi dintre noi, dar şi ce este mai rău, se cuvine mai mult decât oricând să privim cu iubire spre Dumnezeu şi spre aproaple şi, recunoscători fiind, să dăm mărturia credinţei şi a vieţii noastre creştine, având ca reper fundamental dumnezeiasca Liturghie, Jertfa Euharistică, adică jertfa de lauda şi mulţumire, căci ea conţine tainic puterea învierii şi a vieţii veşnice: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54). În întâlnirea cu Hristos dobândim astfel o vindecare a trupului şi sufletului deopotrivă: „Scoală-te şi du-te, credinţa ta te-a mântuit!”, căci doar prin El „împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul nostru” (Luca 17, 21).

Pr. Adrian Popa, Parohia Ilfoveni