19.11.2014 00:19
Sclavia din Diaspora "a muncit" la vot
Galerie foto
ALINA MAVRODIN VASILIU
Uriașa diversiune numită pompos „dreptul la vot”, cu priză absolut legitimă la electoratul dezamăgit și ușor de manipulat în țară și străinătate, și-a îndeplinit duminică misiunea prezidențială. PSD își merită soarta pentru această boală cronică pe care a ignorat-o în ultimii ani și nu a operat-o legislativ la timp. Nici măcar nu a fost în stare să o speculeze politic (deși termenul îmi repugnă!) pentru a i-o pune în cârcă și ACL-ului, care s-a folosit de ea fără scrupule. În fond, boala era veche. La prezidențialele din 2009 „dreptul la vot” în Diaspora s-a tăvălit în chinuri fără ca Guvernul Boc, cu al său regim „democrat”, să modifice Legea alegerilor. Regimul Băsescu-Boc a lăsat-o timp de 4 ani să bolească, nemaifiind interesat de acest caz politic clinic până în… 2014.
Dintr-o dată, marii „democrați” ai neamului, abonați la Parlament ca la măcelărie, s-au trezit că votul din Diaspora poate fi un os de ros plin de măduvă electorală, numai bun de azvârlit în piața publică pentru „câinii de pază ai democrației”. Ciolanul electoral, ambalat fain-frumos cu eticheta „dreptul la vot”, i-a pălit în mir pe USL-iștii cei prea deștepți, care n-au fost în stare nici măcar să le reproșeze guralivilor ACL-iști că votul din Diaspora zace-n nesimțire legislativă încă din 2009. Pur și simplu tupeul diversionist al susținătorilor lui Iohannis i-a paralizat pe cei ai lui Ponta, semn că i-a luat prin surprindere cu o așa găselniță politicianistă. Asta și pentru că USL-iștii se simțeau cu musca pe căciulă.
În fond, dacă Guvernul Boc nu a modificat legislația alegerilor după scandalurile electorale din 2009 de la secțiile din Diaspora, este la fel de adevărat că nici Guvernul Ponta nu a făcut-o după ce a preluat puterea în 2012. Dacă și-or fi zis useliștii „las-o bă că merge-așa”, uite că nu le-a mers! Parlamentarii USL ar fi trebuit să dezbată și să se zbată pentru modificarea legii alegerilor încă din vremea regimului Băsescu și să le dovedească tuturor românilor, din țară și din străinătate, că le respectă dreptul la vot pe care l-a îngrădit Guvernul Boc în 2009 până în 2012. În fond, regimul Băsescu-Boc le măcelărise multe alte drepturi românilor din țară și din străinătate, iar dreptul la vot nu era decât unul dintre ele.
Un alt drept la fel de important era și este DREPTUL LA MUNCĂ. Milioane de români și-au pierdut acest drept fundamental în propria țară și au luat disperați calea pribegiei. Și a sclaviei, pentru majoritatea dintre ei. Această sclavie salarială aduce profituri uriașe „dreptei populare” din UE, dar le umple conturile, în același timp, și traficanților de forță de muncă din România, care au devenit multimilionari în euro peste noapte. Despre violarea altor drepturi ale românilor plecați la muncă în străinătate nu vorbește clasa politică românească, prea ignorantă, arogantă, dar foarte speculantă electoral cu greșelile adversarilor. Nu s-a găsit niciun politician isteț în echipa lui Victor Ponta, dar nici el însuși nu a avut grijă să le reamintească românilor în ultima lună că însuși regimul Băsescu-Boc i-a „invitat” să-și caute de lucru în lumea largă, fără să le asigure însă și condițiile civilizate, legale și democratice pentru a vota.
Repet, pentru cei care pricep greu și uită repede, că Guvernul Boc a avut timp berechet 4 (patru) ani pentru a modifica (dacă dorea!) legea alegerilor după ce a văzut în 2009 cozile kilometrice la secțiile de vot din Diaspora. Dar s-a lepădat de ele după ce a fost reales președinte Traian Băsescu. În schimb, aceiași „democrați” încolonați de această dată în spatele lui Klaus Iohannis s-au trezit în 2014 că e profitabil politic să transforme sclavia salarială din UE în sclavie electorală, invocând tocmai „dreptul la vot”, de care și-au bătut joc în ultimii ani. Că „dreptul la vot a devenit miza acestor alegeri” n-am zis-o eu, ci Klaus Iohannis imediat după ce l-a felicitat Victor Ponta.
Propaganda asociată acestei uriașe diversiuni n-a făcut decât să șlefuiască zilnic gunoiul electoral ascuns ani de-a rândul sub preșul prezidențial până a devenit un diamant „democrat”. Sub strălucirea lui orbitoare, sclavia salarială din UE a fost mai mult ca sigur încolonată la secțiile de votare în mod organizat, transformând prezidențialele într-o „revoluție” pornită propagandistico-emoțional din Diaspora cea neglijată de politicienii români.
Am motive să bănuiesc că numeroasele firme românești din toate județele țării, care angajează forță de muncă pentru marile companii din occident, și-au scos armatele de „salariați” la vot, știut fiind că orice astfel de firmă are pe statele de plată mii de angajați care muncesc în Anglia, Germania, Italia, Spania, Irlanda ș.a.md. Nu cumva aceștia „au prestat” și duminică, stând conștiincioși o zi întreagă la cozile interminabile, în ploaie și frig, pentru a-și exprima „dreptul la vot”, riscând altfel să-și piardă... dreptul la muncă? Nu-i condamn dacă-i pe-așa, fiindcă îmi este milă de ei. Dar pe politicienii care i-au ignorat ani de-a rândul și apoi i-au manipulat îi găsesc vinovați pe toți în egală măsură.
P.S. De exemplu, la secția de vot din München, în Germania popularei Merkel, din cei 4000 de votanți români care au stat ore în șir la coadă (de-ai fi zis că altfel își pierd salariile!), 99% au votat pentru „neamțul” Klaus Iohannis. Was ist das?