02.10.2014 00:08
"Satelitul" care se susține singur
Galerie foto
❚ În sezonul 2014/15 întâlnim, îndeosebi în categoria „Promoție” mai mulți „sateliți”, cum ar fi FCM II Târgoviște, Libertatea Urziceanca II sau Olimpia II Picior de Munte ❚ Chiar dacă poartă același nume, Olimpia II Picior de Munte nu are nimic în comun cu prima ❚ „Noi susținem singuri toată activitatea. În primul rând, sunt arbitrajele (n.r. baremurile), pe care trebuie să le plătim de două ori pe lună, când jucăm acasă. Apoi, în deplasări, mergem cu mașinile personale”, povesteșe Iulian Lia, unul dintre cei mai vârstnici componenți ai Olimpiei II ❚ „Nu cred că putem să trăim în stresul cotidian un sentiment mai frumos decât acela de duminică dimineață, când ajungem la stadion și ne relaxăm la un meci de fotbal”, este motivația pentru care continuă
MĂDĂLIN RĂDUCU
Anii trecuți, în fotbalul dâmbovițean activau mai multe echipe de tip „satelit”. Conceptul împământenit la noi spune că la echipa „a doua” evoluează în general jucătorii tineri, aflați în formare sau cei care nu prind lotul la formația „mare”. Însă, o dată cu instalarea crizei și în fotbalul mic, rezervat amatorilor, aceste echipe au dispărut de pe hartă.
Totuși, în sezonul 2014/15 întâlnim, îndeosebi în categoria „Promoție” mai mulți „sateliți”, cum ar fi FCM II Târgoviște, Libertatea Urziceanca II sau Olimpia II Picior de Munte. Ultimul caz este oarecum atipic și nu intră în categoria prezentată mai sus.
Club pornit la o bere
Povestea echipei „a doua” din Picior de Munte începe în această vară, când mai mulți prieteni, de toate vârstele, s-au întâlnit în sat la o bere. Și cum fotbalul merge mână în mână cu acest tip de băutură, bazele s-au pus rapid, proiectul a fost gata într-o săptămână, iar înscrierea în cel mai jos eșalon din fotbalul dâmbovițean a devenit o simplă formalitate. Totuși, chiar dacă poartă același nume, echipa a doua nu are nimic în comun cu prima. Singura punte de legătură între cele două este faptul că toți jucătorii sunt din Picior de Munte.
„Antrenorul nostru de acum, Stelian Stoica a reînființat echipa de fotbal acum câțiva ani. El singur s-a chinuit. Apoi, când primăria a văzut că treaba începe să meargă, s-a băgat peste el la echipă. Au existat disensiuni între ei, iar Stelian a preferat să nu se mai implice. A mers ca simplu jucător la Șuța Seacă. Vara trecută, ne-am întâlnit mai mulți la o bere și ne-am ambiționat să ne facem echipa noatră”, povesteșe Iulian Lia, unul dintre cei mai vârstnici componenți ai Olimpiei II.
„Fiecare dă cât poate”
După apariția echipei, primăria nu a pus contre, însă nici nu s-a implicat cu nimic, chiar dacă jucătorii sunt ai comunei și joacă sub aceeași denumire. „Satelitul” evoluează pe același stadion, însă greutățile, chiar și la Promoție, sunt infinit mai mari fără sprijin din partea autorităților locale. „Noi susținem singuri toată activitatea. În primul rând, sunt arbitrajele (n.r. baremurile), pe care trebuie să le plătim de două ori pe lună, când jucăm acasă. Apoi, în deplasări, mergem cu mașinile personale.
Plus că la teren trebuie să mai cumpărăm var, să-l tușăm, dar și mingi”, povestește același Lia, care joacă fundaș central. Sunt lucrurile elementare, aspecte esențiale fără de care o echipă de fotbal nu poate exista. Însă, de unde vin banii? „Sunt sută la sută privați. Încercăm să mai găsim mici sponsori, care să ne ajute cu un milion pe lună. Nici noi nu putem să cerem mai mult. Când nu se mai poate, dăm fiecare cât poate. Ultima oară am dat 50 de lei, pentru că mai mult nu pot, însă și 10 lei sunt buni. Fiecare dă cât poate”, vorbește și Stelian Stoica, antrenorul din teren al Olimpiei II.
Sacrificii de dragul fotbalului
„Un băiat nu a avut bani să dea, însă a ajutat echipa cu două mingii de fotbal din Italia, unde lucrează mama lui. Acum, noi avem opt mingii. Opt. Știi câte au cei de la Olimpia I? Două!”, spune Iulian Lia. Acesta, împreună cu Stelian Stoica, mărturisesc și motivul pentru care fac aceste sacrificii: „De dragul fotbalului. Nu cred că putem să trăim în stresul cotidian un sentiment mai frumos decât acela de duminică dimineață, când ajungem la stadion și ne relaxăm la un meci de fotbal”.