26.02.2015 00:19
"Sacrificații" poporului
Galerie foto
ALINA MAVRODIN VASILIU
În toată nebunia națională penală mai există unii aleși ai neamului care se sacrifică pe altarul politic al interesului public (scuzați alăturarea de sacru și profan). Cum așa? Uite chiar așa cum vă spun. Tocmai de aceea situația pare și chiar este greu de înțeles, de vreme ce nici ei nu ne explică, în termeni convingători, motivele din spatele sacrificiilor personale pentru care sunt gata să renunțe la un salariu de 8.000 de euro pe lună, pentru unul de 1.000 – 1.500 euro pe lună.
Mă refer, concret, la niște europarlamentari care au dat posturile din Parlamentul European pe diverse funcții publice în țară. Avem la îndemână mai multe exemple: cel mai recent este al europarlamentarului Eduard Hellvig care este gata să renunțe la 8.000 de euro pe lună ca să fie numit pe 6.000 lei director al SRI. Am înțeles că nici doamnei Hellvig nu-i este ușor să renunțe la 7.000 de euro (reprezentând diferența dintre salariul de europarlamentar și cel de director al SRI). Calculele sunt foarte complicate și multă lume își bate capul cu ele. Avurăm și-n Dâmbovița câteva exemple.
Unul dintre ele este cel al Rovanei Plumb, care și-a luat adio cu destulă ușurință de la Parlamentul European și de la salariul său de 8.000 de euro pe lună pentru a deveni ministru în Guvernul Ponta 1 cu un salariu de șapte ori mai mic. Nici Rovana Plumb nu a explicat până acum ce a determinat-o să vrea la acea dată Ministerul Mediului. Ne e greu să-i descifrăm alegerea doar în cheia sacrificiului personal și politic. Interesant este și cazul Ecaterinei Andronescu, cea care a fost un fel de „locomotivă” pe lista PSD la ultimele alegeri europarlamentare, după care a renunțat surprinzător de ușor la mandatul abia câștigat, cedându-l altui coleg de partid la pachet cu șansa acestuia de a câștiga 8.000 de euro pe lună. Doamna Andronescu a preferat să păgubească și să compătimească gratis în mahalaua politicii dâmbovițene? În cazul lui Gigi Becali lucrurile sunt diferite de ale altor europarlamentari români.
Pentru latifundiarul din Pipera, cum îi mai spun cei din presa centrală, funcția și salariul de la Bruxelles puteau părea mai degrabă un capriciu politic. Am și văzut că ambițiile politice din ultimii ani i-au adus pagube imense în planul afacerilor personale. Gigi Becali chiar le avea la vedere și... pe persoană fizică, vorba unui clasic politic în viață. Nu mai insist pe subiectul Becali în acest context fiindcă ar însemna să mai constatăm și că a plătit cu propria libertate, demascând cu nume și prenume o caracatiță imobiliară protejată la cel mai înalt nivel, pe care ani de-a rândul „marile conștiințe” politice ale neamului s-au făcut cel mult că nu o văd. Un alt caz celebru, care ne-a dovedit până unde poate merge un politician cu sacrificiul personal de amorul interesului național, este cel al fostului șef al SIE Mihai Răzvan Ungureanu, pe care Traian Băsescu l-a uns premier în 2012 în locul lui Emil Boc.
După cele 70 de zile cât a condus guvernul, a intrat în istoria neamului cu porecla „Unguent” din cauza cheltuielilor bugetare de miliarde de lei cu care și-a cumpărat cosmetice, mâncăruri exotice și băuturi scumpe. În prezent Mihai Răzvan Ungureanu a fost recuperat de pe piața „șomerilor” politici de lux de însuși președintele Iohannis, prezentându-l drept consilier personal și neplătit (?) la Administrația Prezidențială. Ați mai pomenit așa ceva? Cum șefia SIE a rămas neocupată după demisia lui Teodor Meleșcanu, nu ar fi de mirare ca Mihai Răzvan Ungureanu să și-o dorească din nou. Chiar și gratis!
Oricum, nu mai este un secret că în timp ce domnul „Unguent” se sacrifica politic pentru un salariu de câteva mii de lei, până-n cinci, soția sa era plătită pentru „consultanță medicală” cu câteva mii de euro pe lună de o celebră firmă străină. Prietenii din SIE știu de ce! În final, iată că celebra arestată a zilei de ieri, Elena Udrea, poate fi cel mai potrivit exemplu pentru a ne ajuta să înțelegem de ce ar vrea o avocată – soție de mare afacerist, să se sacrifice politic ca ministru pentru un salariu lunar de numai 4.000 lei cu care nu putea să-și cumpere nici cataramele de la gențile de firmă. Că poate n-ați înțeles prea bine de ce se bat unii pe funcții publice și ne explică apoi că se sacrifică în interes național!