11.07.2019 00:19

România trădată de tandemul Berlin-Paris

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Cine şi-a închipuit că Bruxelles-ul şi Strasbourg-ul, nu mai zic de Berlin şi Paris, mor de dragul României, dorindu-i tot binele de pe planetă, are acum prilejul, după euroalegeri, să-şi dea seama cu prisosinţă că a suferit de orbul găinilor. Poate că, în sfârşit, îşi dă seama că România /Românabsurdistanul nu prea contează pe acolo pe unde şogunii U.E. taie şi spânzură hotărând cui să-i pună coroniţă şi pe cine să trimită la colţul clasei. Se înţelege, că nu-i o taină mare, în funcţie de meschinele şi colonialistele lor interese. Bucureştiul a tras targa speranţelor pe uscat şi a fost refuzat în onoare. Şogunii de la Berlin şi Paris şiau instalat (cocoţat) marionetele în fruntea staff-ului federaţiei europene, două fiinţe graţioase – o frau şi o madame – şi un cavaliere italiano, adică la comisia europeană şi consiliul european, şi la parlamentul continental de pe malurile Rinului. Şi de acum încolo, mai ales ţările din fostul „est sălbatic”, este musai să ia poziţia de drepţi (Ja frau Merkel!, Oui monsieur Macron!) ca să nu li se ardă câte un MCV otrăvit dacă mişcăn front. De aici se vede treaba că ţâfnoasele alea din „gaşca de la Vişegrad” şi danubiano-balcanicele România şi Bulgaria sunt sortite să târască pe al doilea, dacă nu cumva şi pe al treilea cerc de evoluţie, asta aşa, ca să nu deranjeze spleenul prosper al şogunilor. Cu polonezul Donald Tusk a luat sfârşit visul de egalitate în drepturi şi în şanse ale rătăciţilor între imperiul lui Putin şi Occidentul imperiului european. Dacă nu cumva, după cum se aude, Kremlinul şi-a mobilizat, în acest sens, partenerii/prietenii de afaceri geopolitice de la Berlin şi Paris, un exemplu ilustrativ fiind gestul rapid de a-i fi sărit în ajutor în recenta „criză de la Chişinău”, României trântindu-i-se toate uşile-n nas, ca întotdeauna, de prin secolul XIX încoace. Apropo de soarta României, şi Berlinul, şi Parisul, când noi, naivii, am crezut că avem un umăr pe care să ne putem sprijini şi plânge, ne-au trădat fără urmă de remuşcare. Şi acum, privindu-ne de sus cu aroganţă, ne-au trădat ordonându-ne: mai va, bă, valahilor!