22.07.2020 00:19

Revolta bătrânului cronicar al clipei (I)

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Într-o lungă viaţă de jurnalist, de cronicar al clipei, al acelei clipe care zideşte istorie, am trăit şi am văzut şi, deci, am consemnat multe, în acelaşi timp încercând să înţeleg raţional, dincolo de emoţie şi de manipulări, sensul celor trăite şi văzute. Şi, mai ales, să desluşesc implicaţiile sensului în destinul, în evoluţia fie a naţiunii (fiind eu şi istoric de meserie), fie a unei comunităţi, vieţuind în spaţiul administrativ al unui judeţ sau doar al unui oraş. Dar, de fapt, nu există un clivaj între destinul marii familii care este naţiunea şi cel al unui oraş. Ele se intercondiţionează şi evoluează într-un tot pe care-l numim destin istoric naţional, când se produce o dramă în existenţa comunităţii locale, suferinţa naţiunii dezechilibrându- i întregul destin. De pildă, Târgoviştea, care în ultimele trei decenii ale secolului XX a înregistrat o puternică şi performantă acumulare/ dezvoltare economică industrială, devenind o mare cetate a oţelului, înalt aliat, strungului automat, utilajului petrolier, lămpilor electrice speciale, de trei decenii încoace – iată o similitudine insolită temporală – a intrat în moarte clinică, ucisă fiind de privatizări mafiote şi de înalta trădare naţională a tuturor politicienilor de duzină indiferent de culoarea lor politică, roşie, albastră, galbenă sau a vântului turbat. Ca jurnalist târgovi ştean/ cronicar al Clipei de istorie, mărturisesc cu tristă sinceritate, mă doare, fizic mă doare, iată-mă-s martor ocular la acest abominabil asasinat economic. Şi durerea este cu atât mai intensă, mai terorizantă cu cât, în urmă cu o jumătate de secol, consemnam reporterice şte, ca gazetar în exerciţiul funcţiunii, cum se năştea Combinatul de Oţeluri Speciale, unul dintre cele mai moderne de pe planetă, oţel regăsit şi la celebrele navete spaţiale americane „Apollo”, Întreprinderea de Strunguri Automate/SARO, o perlă a coroanei în domeniu, sau Întreprinderea de lămpi electrice/ Romlux. Ultimele două nu mai sunt astăzi decât doar duioase, dar duioase amintiri ale târgoviştenilor. (va urma)