22.01.2015 00:19

Rabdă, inimă, și taci!

Rabdă, inimă, și taci!
Galerie foto

ALINA MAVRODIN VASILIU


Prea multă lume tristă văd pe stradă, prin magazine, prin tot locul public. Ai zice că a picat cerul peste români, cu toți norii lui negri și nu se arată nicio rază de soare care să aducă un zâmbet de speranță pe chipurile necăjite.

Unele sunt chiar mai mult de-atât. Sunt încrâncenate și puse pe harță, uneori din te-miri-ce. Hazul de necaz, tipic românesc, a luat-o și el razna odată cu lupta pentru supraviețuire a românilor cinstiți și oropsiți, care și-au pierdut nu doar locurile de muncă, ci și nădejdea de a mai găsi altele în propria țară.

Și mai văd românii încă multe altele, care îi fac să o ia la sănătoasa prin lumea largă. În urmă rămân familii destrămate, copii abandonați prin ogrăzile bunicilor și milioane de povești tulburătoare, de viață și de moarte, care însoțesc aceste drame. Adunate, ele reprezintă de fapt drama colectivă a acestui popor, pe zi ce trece mai dezrădăcinat și mai alungat din țara sa în numele unor „idealuri naționale” de integrare și de apărare, pe care cei mulți nu le mai înțeleg.

Și cine să mai creadă că ele reprezintă o strategie pur politică pentru prosperitatea și securitatea acestui popor când constată că orice atinge Politicul se preface în jaf și corupție? Ăsta este un alt motiv de supărare și lehamite printre români, văzând ei toată ziulica ce atacuri criminale transpartinic organizate au dat bugetului țării mulți dintre aleșii neamului, mai hoți decât hoții care fură de foame.

Până și cei mai pașnici dintre români par să fi ajuns la limita răbdării, fiindcă așa o degradare morală în interiorul clasei politice nu mai poate fi tolerată decât cu prețul dezintegrării acestei țări și distrugerii a ceea ce a mai rămas din poporul român. Cine se poate declara mulțumit, fericit și împăcat cu propria situație văzând câtă tristețe, nefericire și dihonie e în țară? Știu că sunt și astfel de oameni. Oameni? Dar știți cum se spune despre astfel de indivizi, aparent sănătoși la cap? Că-s doar... neinvestigați! Am constatat că mulți dintre „neinvestigați” au ajuns în ultimii ani tot mai sus în ierarhia demnităților publice, ducând și hoția la același nivel de „maximă competență și responsabilitate”.

Când, în sfârșit, „neinvestigații” ajung să fie investigați, te-apucă și pe tine durerile de cap, nu doar pe ei, aflând că aveau „boală” să ia șpăgi de milioane de euro și că au făcut parte din grupuri infracționale periculoase care au jefuit statul român pe care taman ei îl reprezentau. Ani de-a rândul și-au bătut joc de poporul român acești indivizi dubioși, neinvestigați nici de procurori, dar nici de doctori, deși reacțiile lor clinice și ticălo șiile în funcții impuneau să fie supuși unor controale de specialitate în regim de urgență. Măcar pentru faptul că hoțiile lor anunțau dezastrul economic al acestei țări și urgia care s-a abătut asupra românilor.

Din păcate, le-a plăcut și românilor să fie mințiți frumos prin campaniile electorale și să pună haite de lupi paznici la stână. Acum își doinesc eterna jale fluierând a pagubă prin țară și pe-afară. Dar nu și-n piețele publice, așa cum vedem că fac alți europeni care ies buluc în stradă, cu sutele de mii, când consideră că li se încalcă demnitatea și drepturile. La români, nici vorbă de așa atitudine civică. Ei știu una și bună: „Rabdă, inimă, și taci,/ Ca pământul care-l calci!”. Ce mult a contat această calitate (calitate?) a poporului nostru mioritic pentru cei care și-au propus și chiar au reușit să-l jefuiască!

www.alinamavrodin.ro