28.04.2016 00:19

Quo vadis Domine?

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

La două mii şi şaisprezece ani de la Martiriul pe Crucea de pe Golgota şi Învierea Mântuitorului Iisus „cu moarte pe moarte călcând”, Jertfa Lui fiind întru absolvirea de păcat a Omenirii, lumea încă nu este pregătită să primească hristica Mântuire.

Şi cum de la Înălţarea lui Hristos de-a dreapta Tatălui Ceresc, cel ce ne-a creat după Chipul şi Asemănarea Lui, Omenirea aşteaptă a Doua Sa Venire/Pogorârea pentru Dreapta Judecată, nimic nu ne dă vreun semn că ea, Omenirea, a înţeles Jertfa şi Învierea. Şi dacă Malraux ar fi zis cum că secolul XXI va fi unul religios în sensul abdicării Omului de la război, de la corupţie şi tâlhărie, de la prostituarea sufletului şi a trupului, ceea ce s-a petrecut şi se petrece în cei şaisprezece ani de după 2000 încoace este o contrazicere a marelui francez. Şi mă întreb, cuprins de un profund frison existenţial, QUO VADIS DOMINE? Dar de la persecuţiile creştinilor în Imperiul Roman şi până astăzi, această înspăimântare şi smerită întrebare adresată Domnului Dumnezeului nostru a rămas fără răspuns. Înseamnă că Omenirea nu-i merită. Şi nu-l merită pentru că, în infinita Sa răbdare, Divinul Creator, văzând ce se întâmplă de la Jertfa, Învierea şi Înălţarea Fiului Său iubit pe Pământ şi că Omul nu a înţeles Întreitul Semn din Cetatea Ierusalimului, aşteaptă ca această Fiinţă să se maturizeze şi să se înţelepţească. Să nu mai meargă pe calea spre sinucidere. Căci cel mai mare păcat în faţa lui Dumnezeu este a-ţi lua de la sine viaţa. Eu nu spun o, Doamne, iartă-ne pentru că nu ştim ce facem! Ar fi o implorare fariseică. Şi Dumnezeu nu poate fi păcălit. Să privim doar ce se întâmplă în Grădina Maicii Domnului – România. Şi în care nefericita „clasă politică”, secularizându- se pe sine, încearcă să secularizeze întreaga naţiune. Şi o face prin nimicirea propriei patrii. A Grădinii Maicii Domnului, deci.

Iar România a devenit o Golgotă, poporul român purtându-şi crucea pe această Via Dolorosa carpatică. Dar nu mă îndoiesc că veni-va o zi a judecăţii! Şi când, România reînviind, vom rosti, o naţiune întreagă, cu recunoştinţă, HRISTOS A ÎNVIAT! Şi Lumina hristică, aprinsă în lumânare la miezul de noapte, va fi Lumina lui Dumnezeu în zorii României creştine eterne. Şi acum, la Praznicul Învierii Mântuitorului lumii, urăm cititorilor noştri, tuturor dâmboviţenilor, să aibă parte de pace sufletească şi de Lumina Sfintelui Paşti!