14.09.2017 00:16

Purtarea Crucii

Purtarea Crucii
Galerie foto

Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”. (Marcu 8, 34). Prin Sfânta Evanghelie de astăzi, ni se dă să înțelegem că Sfânta Cruce are și un înțeles duhovnicesc. În crugul unui an, această evanghelie se citește de două ori: în duminica a treia din Postul mare și în duminica după înălțarea Sfintei Cruci (duminica de astăzi).

Aceasta înseamnă că Biserica noastră pune o deosebită stăruință să ne facă să pricepem înțelesul duhovnicesc al crucii. Înțelesul duhovnicesc al crucii este acela de a urma lui Iisus Hristos. El a fost prigonit din fragedă pruncie și până la moarte, însă a purtat această prigoană cu smerenie și cu multă dragoste pentru neamul omenesc. Cum să-I urmăm? Desigur că firea noastră pământească se cutremură în fața acestei întrebări. Noi suntem mereu porniți să adunăm bogății peste bogății, de dragul de a le avea, și de dragul desfătărilor pe care ni le oferă aceste bogății. Hristos, Domnul, însă ne zice: „Vai vouă, bogaților, că vă luați pe pământ mângâierea voastră” (Luca 6, 24). Nouă ni se pare că, dacă trupul nostru este suprasaturat de toate plăcerile și bunătățile acestei vieți, toate sunt bune și la locul lor, dar Domnul zice: „Vai vouă, celor ce sunteți sătui acum, că veți flămânzi”. De multe ori ni se pare că veselia este un scop al vieții și că râsul este o scăpare, dar Hristos ne spune : „Vai vouă celor ce astăzi râdeți, că veți plânge și vă veți tângui” (Luca 6, 25). De câte ori nu ni se pare că suntem mai sănătoși, mai bucuroși și mai fericiți, dacă cei din jurul nostru ne laudă și ne preamăresc, iar Iisus Domnul ne zice: „Vai vouă, când toți oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot așa făceau prorocilor mincinoși părinții lor” (Luca 6, 26). Noi, oare, nu am simțit ceva deosebit în sufletul nostru, când am înlăturat cu blândețea noastră, o ceartă, sau când inima ne-am putut-o păstra curată în fața vreunei ispite, sau când am putut împăca printr-o vorbă bună pe aproapele nostru? Desigur că da. În Viețile Sfinților ni se spune că mucenicii și sfinții simțeau, în locul durerilor și al chinurilor, o plăcere și o dulceață ce nu se poate spune în cuvinte, tocmai pentru că erau chinuiți pentru credința lor vie în Iisus Hristos, Domnul nostru. Am suferit noi oare, vreodată, pentru dreptate? Dacă dreptatea a fost într-adevăr cu noi, nu se poate să nu fi simțit negrăita plăcere și dulceață simțită de sfinți si de mucenici. De multe ori, în familie, durerea, suferința și necazurile ce se ivesc fac ca toți membrii familiei să se cunoască între ei, să se lege și să se contopească, prin dragostea cea mare, dragostea dumnezeiască, care nu are margini. Hristos nu pentru Sine a purtat Crucea, ci pentru a noastră mântuire. Biserica noastră cultivă gândul legăturii dintre oameni. După cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „noi suntem părți, mădulare, ale aceluiași Trup tainic”, sau cum zice însuși Mântuitorul: „toți una suntem”. Nu se poate să te doară ceva și să nu simți durerea în tot trupul. Bucuria nu poate să fie simțită numai de o parte din noi. Tot așa și în Biserică noi suntem toți una, luând parte și la bucuriile și la durerile altora. Așadar, crucea duhovnicească și purtarea ei, urmând pe Domnul Iisus Hristos, înseamnă: a fi una cu cei din familia ta și cu toți cei din obștea în care trăiești, a primi necazurile și durerile în așa fel, ca din ele să-ți faci scară de înălțare sufletească și a lucra pentru mântuirea altora, cum a lucrat Mântuitorul, fără a aștepta lauda altora. Toți avem de purtat o cruce. Dacă inimile ar începe o dată să vorbească, nu ar mai ajunge niciodată să se oprească, pentru că fiecare își are crucea sa, care mai grea, care mai ușoară, care mai mare, care mai mică. Unde o ducem, cum o purtăm? Crucea durerilor are atâtea drumuri în fața sa. Lesne poți rătăci și atunci, crucea se preface în piatră și te macină, te distruge. Domnul ne-a arătat drumul, când zice: „...să-Mi urmezi Mie”. El pentru noi a purtat crucea, iar noi trebuie s-o purtăm și pentru alții. Lui să- I urmăm, căci El va îndulci rănile tăiate de cruce, tuturor celor ce-L vor urma.

Pr. Niță Gheorghe, Parohia Ocnița II