26.11.2019 00:19

Privind spre ziua de mâine

Privind spre ziua de mâine
Galerie foto

GEORGE COANDĂ


Alegerile prezidențiale 2019 au intrat de peste 24 ore în istorie. Românii, și dinlăuntrul țării, și cei risipiți prin zările planetei Terra, așteaptă acum să se întâmple ceva, bineînțeles, de bine. De fapt, așteptarea asta, dupătrei decenii de la revoluția din decembrie 1989, a devenit exasperantă. Se simt trădăți uitați, sfidați, umiliți. Promisiunile politicienilor, indiferent de ce culoare politică vor fi fiind, nu le țin de cald. Nu le mai spun nimic.Dar absolut nimic. Nu relev lucruri noi. Sunt atât de vechi că ne-au obosit. Pe ici, pe colo s-au mai făcut/se fac cârpeli, pe la pensii, pe la salariile bugetarilor, prin sistemul de sănătate, dar toate astea sunt frecții la un picior de lemn mâncat de carii. Cum să privim în viitor? Așa m-a întrebat, deunăzi, cu tâlc, aflâdu-mă într-o piață a Târgoviștei, un cetățean care mă știe de jurnalist. Ca și cum un jurnalist le-ar ști pe toate, și mai ales secretele vieții. Nu, nu le știe pe toate. Acea sintagmă „cum să privim” cuprinde tâlcul. Căci, dacă cei ce guvernează n-au fost în stare – mai precis, n-au vrut să fie în stare – să-ți ofere o viață mai bună, siguranța zilei de mâine, o „țară ca afară” (hai să recunoaștem, că avem de-a face cu un mit), cum să privești în viitor? Parlamentul României, Guvernul, președintele republicii sunt supremii factori de decizie și spre ei se îndreaptă, și cu speranță, și cu îngrijorare, și, nu o dată, cu revoltă, de multe ori perfect îndreptățită, ochii românilor. Treizeci de ani de aparentă democrație, de manipulare sub pulpana ei, românii fiind momiți cu zăhărelul… amar al unor iluzii fantasmagorice, de adâncire letală a prăpastiei dintre opulența inimaginabilă a unor „îmbogățiți de revoluție” și sărăcirea unei mase uriașe din populația țării: acesta este bilanțul „stării națiunii” după decembrie însângerat 1989. Cum să privește, deci, spre ziua de mâine?