17.02.2021 00:19

"Presa online" – între piraterie și profesionalism, în căutarea propriei condiții de a fi (I)


Galerie foto

GEORGE COANDĂ


Nu am nimic împotrivă ca presa în România să fie cât mai diversificată și cu un grad cât mai înalt de profesionalism, capabilă să se adapteze la noile trenduri de modernitate generate de această spectaculară epocă a digitalizării. Este o certitudine, și este inutil să te împotrivești valului, că ne îndreptăm spre conviețuirea cu smartpress. Ceea ce nu exclude respectarea obligatorie a deontologiei profesionale. Mai mult ca oricând, tocmai pentru că există tentația – primejdioasă spun eu – ca, prin mijlocirea presei electronice/virtuale, sub diferite forme insidioase, să fie eludată morala profesiei de jurnalist. Și, de altminteri, așa ceva se petrece acum de când e de voie, fără nicio îngrădire, ca spațiul public să fie confiscat de invazia, aflată într-o continuă explozie, a „presei online”. Am pus-o între ghilimele pentru că avem de-a face, până una-alta, cu un quid pro quo. Cu câteva parcimonioase excepții, de real profesionalism în fiecare județ, care pot fi modele de bună practică jurnalistică, invazia asta otrăvește spațiul public prin manipulări grosiere și fake-news-uri. Dar de fapt – chiar și acele parcimonioase excepții – online-urile, oficial, nu sunt recunoscute a fi, în adevăratul sens al cuvântului, produse de presă. Însă cum conunicarea/informarea opiniei publice, și prezentă, și viitoare, este/va fi o parte inalienabiă a existenței omenirii, se impune, fără tergiversări care ascund interese obscure, ca, în România, prin lege, și în conformitate cu Codul deontologic al presei, să fie reglementată posibilitatea de existență media a online-urilor. De ce este imperios necesară această legiferare? Nu este niciun secret! (va urma)