15.03.2019 00:19

Politica europeană- de rasă şi de clasă...

Galerie foto

DAN LUCA

●Acum câteva săptămâni, lansam ideea ca viitorul preşedinte al Comisiei Europene să fie Angela Markel. Reacţiile au fost fantastice, dar totuşi unii prezentau contra-argumente: că e o greşeală tactică, că are o vârstă, că e obosită, că riscă săîşi distrugă cariera... Totuşi, dacă punem în balanţă istoria construcţiei europene, şi chiar supravieţuirea proiectului european, cu posibilul eşec al unui lider politic, discuţia e irelevantă. Cred însă că această candidatură nu se va face publică decât după alegerile europene din mai şi asta din două motive principale: Merkel nu a intrat în competiţiaSpitzenkandidatşi – mai ales – din cauza paradoxului de comunicare politică în alegerea liderilor europeni (prezentat încă din 2010). ●Referitor la Spitzenkandidat... s-a pierdut o ocazie enormă de a conecta politica europeană cu cetăţenii. Partidele politice europene nu sau ridicat la nivelul şansei istorice acordate, pulverizând procesul alegerilor primare. În 2010 am crezut împreună cu lideri precum Martin Schultz că suntem pe direcţia bună, iar în 2016 discutam la concret despre finanţarea alegerilor primare europene din 2018, dar totul s-a năruit. Alegeri primare ratate echivalează cu subminarea Spitzenkandidat-ului. ●PresedinţeleFranţei, precum un thinktank european, a lansat un nou mesaj despre viitorul UE. Conform celor stabilite prin strategia Tratatului de la Aachen, Germania s-a grăbit săsusţină propunerile ţării partenere. De urmărit însă care e narativa între Summit-ul de la Sibiu din 9 mai şiConferinţa pentru Europa de la sfârşitul anului. ●Reinterez mesajul de acum 9 luni, eurodeputaţii lui Merkel şi cei ai lui Macron se vor regăsi cel mai probabil în acelaşi grup politic după 1 iulie 2019, un fel de EPP 2.0. ●Nu am nici o emoţie în a afirma că eurodeputaţii FIDESZ se vor alătura grupului ECR în următoarea legislatură. Să nu uităm că, încă din iunie 2014, Viktor Orban, alături de David Cameron, s-a opus unei direcţii politice europene cu Junckerpreşedinte al Comisiei Europene. ●În toamna trecută prezentam o nouă polarizare a viitorului Parlament European, pe axul pro şi antieuropean. Exact această teorie e susţinută acum în bazinul electoral polonez. ●Povestea cu negociatorul mic între două puteri mondiale reapare. Până acum câţiva ani aveam Serbia care ajuta relaţionarea UE-Rusia, chiar şi Republica Moldova pulsa veleităţi de intermediar. Acum, cine reapare cu aceeaşi teorie? Lukashenko din Belarus… Cel care, la moartea lui Boris Yeltsin, în 2007, venea cu ideea unei confederaţii rusobelaruse cu el preşedinte. Să clarificăm, UE şi Rusia nu au nevoie de ţărişoare micuţe să le asigure relaţionarea. Germania preia treptat rolul, fiindcă poate…