02.09.2020 00:19

Parlamentul a eșuat, deunăzi, în penibilul perfect

Parlamentul a eșuat, deunăzi, în penibilul perfect
Galerie foto

GEORGE COANDĂ


Aproape că era de așteptat ca moțiunea de cenzură introdusă de PSD împotriva guvernului păstorit de Ludovic Orban să eșueze. Și a eșuat. Întrebarea este firească: să nu-și fi calculat șansa Marcel Ciolacu, proaspăt uns, prin vot, în fruntea celui mai mare partid politic al țării? Se pare că, după acest eșec, nu mai este și tare. Este drept că a fost vorba de o lipsă de cvorum (chiulul fiind tras chiar de unii parlamentari ai PSD), nu de o înfrângere la urnele cu bile. Cu atât mai mult PSD a fost lovit în soartă, iar imagistic a pălit în ochii românilor. Pentru că ceva bizar s-a întâmplat la nivelul leadership-ului: nu introduci o moțiune de cenzură ca să dărâmi un guvern când până la alegerile parlamentare nu au mai rămas decât vreo trei luni și nu ești sigur că aliații nu te vor trăda, cum a fost cazul ALDE ai cărui parlamentari au dat bir cu fugiții, în chip rușinos de sub cupola Parlamentului. Dar să te trădeze și ai tăi e, nu-i așa, de bezna minții! De fapt, acești vreo cinci parlamentari pesedi ști dați lipsă la apel și-au pus partidul într-o postură imposibilă. Fie au făcut blat cu Iohannis/ Orban, fie au fost ținuți ferecați acasă de interese personale / de a-și păzi pielea, altele decât ale partidului și ale celor care i-au trimis în Parlament. Reaminatul întru PSD Vasile Dâncu are acum a-și arăta – dacă o fi în stare – ce strategii geniale va pune la bătaie ca să readucă acest partid pe linia de plutire și în atenția/ simpatia românilor. PNL să nu se bucure însă. Dacă jubilează acum, mâine este perfect posibil să alunece pe gheață și să-și spargă capul. E bine să ia seama: Victoria de pe 31 august a.c. este una „a la Pirrhus”. In „tempo de marchia” PSD are obligația să se reformeze, să îmbrace veșmintele ideologice ale stângii postmoderne, dialectic schimbându-și tacticile și strategiile. O concluzie de bun simț: ceea ce s-a petrecut luni, 31 august a.c., în Parlament este o palmă pe obrazul întregii „clase politice”!