06.05.2016 00:19

Parabola politică la români

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Nu ştiu cât de culţi şi de isteţi sunt oamenii politici prin alte ţări ale planetei, ştiu însă că la noi, românii, unii, zău, sunt deştepţi. Mai mult sau mai puţin. Şi că aşa ar sta lucrurile dovadă sunt recentele „ieşiri la rampă” ale unor politicieni cu varii îndreptăţiri la... parabola politică. Dar ştiţi ce este o parabolă?

Păi este chestia aia, conform DEX al Academiei Române, care exprimă alegoric ceva, „o afirmaţie care cuprinde un anumit tâlc”, producând deliciul şi celui ce o rosteşte şi celui ce o ascultă. Prinzând şpilul acestei tâlcuiri, în ultima vreme, vizibili oameni politici, din pamplezir, din ofuscare, din răzbunare, unii mai grosier, alţii cu fină ironie, s-au lansat în faţa camerelor de luat vederi cu parabole cu ţintă. De pildă, dom’ Zgonea, cu necazu’ în gât sufocându-l, izgonit din PSD şi din fotoliul de prezident al Camerei Deputaţilor, ne-a povestit că a văzut el un film documentar despre antilopele africane gnu care, imbecile, bâldâbâc după şeful de turmă Alfa, într-un râu colcăind de crocodili. N-am prea priceput unde bate. Interesantă mi s-a părut însă parabola cu „gâsca lui Stalin” a lui nea Mitică Dragomir, care zice „fă-l dependent pe om de stăpânul care-l amăgeşte cu o coajă de pâine în fiecare zi”.

Nu-l face fericit, că îţi întoarce spatele. Aşa cum a făcut „ţarul roşu” într-o plenară a PCUS, dând exemplu baştanilor săi bolşevici cu o gâscă lihnită de foame şi care era mereu cu ciocul întins la buzunarul de la vestonul generalissimului, din care Stalin îi dădea zilnic doar o grăunţă. Era dependentă, deci, de stăpân. Cea mai reuşită parabolă însă mi s-a părut aia a lui Victor Ponta, care deja a stârnit frisoane pe la Cotroceni şi pe o parte a eşichierului pluripartidic odată cu revenirea sa în forţă în viaţa politică a ţării. Tânărul politician a apelat cu umor la celebra poveste „Cartea junglei”, din care l-a ales drept exemplu sugestiv pe regele maimuţă, ăla care dănţuieşte aiurea până când rămâne de unul singur cu botu’ umflat în pădurea tropicală. ţintitul, bineînţeles, herr Iohannis. Şi uite-aşa ne mai veselim şi noi, amărăştenii patriei, că alte prilejuri de bucurie nu ne oferă politicienii. Vorba lui George Bacovia: „suntem o ţară plină de umor... pe veresie”.