24.06.2015 00:19
Până la genunchiul broaștei râioase
Galerie foto
ALINA MAVRODIN VASILIU
Că genunchiul premierului a devenit în aceste zile problemă de interes național, n-ar trebui să ne mai surprindă. În fond, trăim într-o țară în care însuși interesul național ar trebui să devină o problemă de real INTERES NAȚIONAL, întrucât mi se pare că sintagma cu pricina nu mai are trecere la clasa politică nici până la genunchiul ei. Mai ajunge, cel mult, până la genunchiul broaștei… râioase.
E forma aia de viață asociată nu doar cu scabia, rapănul sau cum i s-o mai spune râiei, ci și cu compromisul politic, care în România nu mai e de mult o artă, ci o boală. O au toți cei care populează viața politică și care ne explică în deplin consens că interesul național stă în capacitatea lor de a înghiți cât mai multe broaște râioase. Și-acum le orăcăie în burți oda interesului național într-o țară care horcăie și trage să moară din cauza corupției, demagogiei, incompetenței, clientelismului și cumetriilor politice. Astea n-au fost stârpite de nicio guvernare, pentru că lupta împotriva lor n-a trecut niciodată de genunchiul broaștei râioase.
Dimpotrivă, până acolo a coborât și interesul național. Tot până la genunchiul broaștei a ajuns și respectul pentru cultură, pentru presă, după ce toate celelalte domenii de activitate au coborât în ultimul sfert de veac până la același nivel de interes al politicienilor. Acuma sigur că ne bucurăm nespus când constatăm că interesul pentru… interesul național a urcat de la genunchiul broaștei râioase din vremea fostei guvernări pedeliste până la genunchiul premierului Ponta. Unii zic că lui, alții zic că genunchiului lui îi datorăm scăderea TVA la toate alimentele, la cărți, ziare și reviste, creșterea alocațiilor pentru copii, creșterea salariului minim pentru economie, scăderea prețului la medicamente și alte măsuri de redresare economică pe care foștii guvernanți pedeliști se străduiesc să le bage-n derizoriu, folosindu-se de gurile liberale care între timp au înghițit pe nemestecate tone de broaște râioase.
Dacă părerea mea ar conta măcar pentru acei politicieni pe care i-am votat să-mi reprezinte și mie interesele, atunci m-aș grăbi să le transmit că asocierea interesului național cu un partid și cu un lider care nu au trecut niciodată prin votul popular e ca și cum ar da un genunchi în plexul clasei politice și-un cap în gura ei. Iar nouă, votanților, câte-un șut în fund! Și două labe peste ochi! Poate așa o să ne iasă din cap ideea că voturile noastre contează. Spun asta fiindcă oricât de carismatic și mai ales de indispensabil li se pare unora c-ar fi Gabriel Oprea pentru actuala guvernare și majoritate parlamentară, eu risc și las scris aici că genunchiul broaștei râioase redevine pe zi ce trece mult mai important decât genunchiul premierului Ponta. Poate că negocierile transpartinice, cu interesul național în gură și dosarele penale pe masă, vor reuși să-i salveze pe premierul Ponta și pe câțiva dintre apropiații săi.
Nu și partidul al cărui președinte încă mai este. Și nici guvernul al cărui premier autosuspendat este. Țara, nici atât! Dacă editorialul meu „Se pregătește guvernul UNPR?” de acum o săptămână li s-a părut unora un scenariu fantezist, iată că în doar câteva zile el a început să se concretizeze. Președintele UNPR Gabriel Oprea, în bună înțelegere cu foștii săi colegi de guvernare PDL aciuați la PNL, a primit das Akzept, die Zustimmung, der Zuschlag (adică aprobarea) de la Klaus Iohannis, „președintele tuturor românilor”, ca să fie premier interimar cât stă Victor Ponta în convalescență cu genunchiul la gură în Turcia. Dacă luăm în calcul și că doar nașul său Gabi Oprea mai invocă interesul național în negocierile pe care le poartă la cel mai înalt nivel, făcând din partidul său nevotat de nimeni în România o balama fără de care ni se spune că ușile statului de drept s-ar prăbuși peste marii lideri politici cu milioane de voturi în cârcă, înseamnă că n-avem decât să ne încolonăm cu toții în armata UNPR. Câțiva din PSD au și făcut-o. Alții abia așteaptă.
De exemplu, nu vi se pare ciudat că deputatul Sebastian Ghiță, cel mai bun prieten al premierului Ponta, a trecut deja la UNPR? După cum am văzut-o manifestându-se public pe deputata de Dâmbovița, Rovana Plumb, președinta Consiliului Național al PSD, nu m-aș mira să aflăm că în interes național se mută și ea cu interesele de familie tot la UNPR. Prietenii știu de ce! De i-or mai pleca lui Victor Ponta și alți apropiați din PSD ca să se înroleze sub comanda nașului Oprea, nu m-aș mira deloc. N-ar fi decât încă un episod din „logica” negocierilor politice mioritice, în care voturile milioanelor de români contează până la… genunchiul broaștei râioase!