16.05.2018 00:19

Ori 9 mai, ori 10 mai, să dăm cu banul?

Ori 9 mai, ori 10 mai, să dăm cu banul?
Galerie foto

GEORGE COANDĂ


Istoricii, de la o vreme încoace, se află într-un clinci dilematic, cum, de altminteri, se află și oamenii politici care, în Parlament, ar trebui să hotărască care dată, cea de 9 mai sau cea de 10 mai să fie declarată Zi Națională a României, alături de 1 Decembrie. Și cum la români există un străvechi/străbun obicei de a lăsa, fie și chestiunile importante, de azi pe mâine, adică în coadă de pește, și tărășenia asta este amânată sine die. Cică… merge și așa, că, la urma urmelor, își zice românul de rând, să fie proclamate zile naționale ambele date, că ar fi să se pună de-o minivacanță. Păi, nu-i așa, s-a obișnuit după tevatura aia revoluționară din ´89, cu o grămadă de minivacanțe, de te întrebi dacă se mai muncește în România. Ar fi într-o zi să cânte „Deșteaptă-te, române” și în ailaltă „Trăiască Regele”, îndopându-se vesel cu mititelul, devenit „brand de țară” și răcorindu-se cu valuri de bere. Ba și de șprițuri. Gluma-i glumă, dar hai să fim români serioși, dacă e posibil, nu-i de glumă. Că e vorba de un moment fundamental destinat neamului românesc, dobândirea Independenței de stat, care a deschis drumul spre anul 1918, al Marii Uniri. Cică, istoriografia românească comunistă, la comandă politică, a decretat că la 9 Mai în Parlamentul României s-a proclamat independența, țara unită la 1859 ieșind de sub suveranitatea Imperiului Otoman. Dar, ei bine, în spiritul adevărului istoric, așa au stat lucrurile. Istoriografia promonarhistă ne spune că pe 10 Mai, în 1866, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a suit pe tronul României și a fost încoronat rege la aceeași dată, în 1881. Și acesta este un adevăr istoric. Rămâne în discuție ce a făcut ca gest politic oficial la 10 mai 1877 care, da, pe atunci era Zi Națională a României, legată fiind de suirea pe tron de la 10 mai 1866. Iar polemosul istoricilor mai ales aici s-a împotmolit. Adică să se ia în considerație 9 Mai 1877, când în ședință extraordinară a Parlamentului a fost proclamată oficial Independența absolută sau să se ia în calcul ziua următoare, când, demnitarului Carol I, abilul prim-ministru Ion C. Brătianu i-a adus la cunoștință hotărârea luată în forul suprem al țării, asta așa, ca să… coincidă în mod fericit taman cu ziua când Maiestatea sa a urcat pe tron? Ce ar fi de făcut ca această dilemă să fie irevocabil lămurită? Eu propun să se dea cu banul în Parlament și, cum o cădea, așa să fie. Iar eu, ca istoric, le dau acum ghes academicienilor istorici, hai, nu vă mai codiți, dați în sfârșit verdictul. Bineînțeles, pe document. Că, vorba aia, verba volant… Și, de data asta, ca ziarist, voi saluta cu deplină satisfacție, public, în scris, verdictul. Și, oricare va fi să fie, Zi Națională să fie!