08.01.2018 00:19

O revoluţie la dreapta judecată a istoriei

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

De la o vreme încoace, în spaţiul presei televizate, cu reverberaţie în spaţiul public, dezbaterea privitoare la natura evenimentelor din decembre 1989 a intrat în faza unor controverse din care deja a început să apară un capăt de adevăr. Şi care le dă frisoane românilor, într-o complexitate de ipostaze. Însă două dintre acestea despart opinia publică: dacă a fost o revoluţie spontană sau una premeditată/manipulată. Şi această polemică îşi are obârşia într-un comunicat al Procuraturii Militare, despre care am avut ceva de comentat într-un alt editorial. De ce am revenit la această polemică? Din dorinţa de a încerca o privire, la rece, şi, dacă vreţi, dialectică, asupra unui moment istoric care a marcat, prin urmările sale dramatice şi în bună măsură nefaste pe termen lung destinul naţiunii române. Ca atare, este obligatoriu, a venit timpul deci, să fie lămurită cu luciditate această naţiune de ce a ieşit tocmai pe dos ceea ce şi-a dorit în decembrie 1989 şi cine sunt câştigătorii reali ai „revoluţiei sângeroase”. De bună seamă, „chestiunea revoluţiei române” este, cum am zis mai înainte, complexă, în consecinţă n-am să tratez multiplele sale aspecte acum – o voi face în alte împrejurări -, ci doar am să privesc, revin, didactic, problema. Ceea ce se poate releva cu certitudine, cunoscând după 28 de ani ceva mai mult (desecretizări, deconspirări, curajul unor actori ai evenimentului de a pune în lumină adevăratele realităţi) decât la momentul detonării, este că revoluţia din decembrie a avut o dublă natură: şi premeditată (decisă de marile Puteri din Vest şi din Est), şi spontană (prin inducere subliminală). Este indubitabil faptul că, pe fundalul unei reale nemulţumiri a populaţiei, a fost suficient, într-un context general geopolitic şi geoeconomic („efectul Malta”) degenerativ al socialismului est-european, şi, în primul rând, al celui sovietic, în care gorbaciovistele „perestroika” şi „glasnosti” nu au fost decât nişte frecţii la un picior de lemn, să fie aprins cu premeditare fitilul care a produs explozia. Iar în interiorul României, profitorii, gata de a duce la „executarea planului”, erau dinainte pregătiţi pentru preluarea puterii în noul regim de stat. Executaţii inocenţi, masa celor care au ieşit în stradă şi i-au alungat de la comandă pe vechii conducători comunişti (de la Nicolae Ceauşescu la judeţe, oraşe şi comune) s-au ales cu praful de pe tobă şi cu o democratică libertate iluzorie. Şi dacă rejudecarea „procesului Ceauşeştilor” se va face cinstit, vom avea mari surprize. Va fi să dăm cu toţii un greu examen la adevărata Judecată a Istoriei. Din păcate, planificatorii (manipulatorii) vor rămâne pitiţi în noaptea Noii Ordini Mondiale. Şi dacă e să vină Judecata de Apoi, atunci poate că vor plăti pentru „crimă împotriva umanităţii”. Sper ca Bunul Dumnezeu să nu aibă, în acea clipă, un moment de amnezie. (N.B.: Acum conştientizăm cumplitul, tragicul adevăr: asasinarea Ceauşeştilor a deschis calea asasinării României. De fapt, acesta a fost scopul malefic al conspiratorilor pentru care România a fost şi este încă o pradă).