16.08.2016 00:19

O fantezie prezidenţială

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Klaus Werner Iohannis, preşedintele în exerciţiul funcţiunii la Palatul Cotroceni, o ţine gaia-maţu pe ideea aia măreaţă cum că România ar fi un „stat de drept funcţional”. Sunt ferm convins că nici Domnia sa nu crede în ceea ce spune, pentru că, neamţ fiind, deci un spirit riguros, îşi dă seama că îl contrazice realitatea. Dar atunci când este propulsat de „votul popular” (cu toate că e ceva de comentat pe această temă, de unde vin şi dubiile, apropo de exprimarea voinţei electorale la români) în piscul Puterii şi te îmbată suprema magistratură de „şef de stat” - Doamne, ce frisoane de plăcere îi stârnea lui Traian Băsescu sintagma asta - n-oi fi atât de cinstit cu tine însuţi şi cu naţia încât să recunoşti pe şleau că ţara peste care păstoreşti este pe năsălie.

Mă rog, nu dă bine, pentru că îţi tremură pantalonii-n fund de cum te va reţine în paginile sale Istoria. Şi ce ai de făcut, ca atare? Să minţi. Şi minţi până când te va crede cineva. Ca istoric, ştiu bine cum e cu treaba asta a „imaginii în istorie”. Şi precizez ferm: Istoria nu poate fi păcălită. Cum nici Traian Băsescu n-a păcălit-o. S-a dat el peste cap în toate chipurile, dar în Făt Frumos nu s-a metamorfozat. Asta e doar în basme. A minţit că în mandatul lui a reformat „statul de drept”. Şi atât de dibaci l-a reformat, că la plecare a rămas în urma lui o imensă ruină pe care scrie „România”. Şi cum de la instalarea sa la Cotroceni n-a trecut decât un an şi ceva peste jumătate din 2016, preşedintele Klaus Werner Iohannis n-a avut – dacă o fi avut vreo pornire în acest sens – când să facă România funcţională. (N.B. Eu spun cu realitatea în faţă că nu a avut vreo pornire în acest sens, ci, dimpotrivă, a mers şi merge în contrasens). Funcţionează din plin motoarele industriei? Păi, nu, că de industria patriei, aia care într-adevăr duduia cu beneficii din export, ne aducem acum doar aminte. Cu nostalgie şi tristeţe. Că dacă ar fi funcţionat cu motoarele în plin, nu ne-ar fi fugit, ca de ciumă, peste hotare, forţa de muncă tânără şi nu s-ar fi înmulţit, nefiresc, pensionarii care trăiesc cu spaima-n sân că mâine „statul de drept funcţional” nu va mai avea de unde să le achite pensia. Şi ăsta e doar un exemplu de un dramatism înspăimântător. Şi este unul esenţial. Şi atunci, dom’le preşedinte, pe unde-o fi statul acela de drept funcţional? Este sigur o fantezie prezidenţială.