08.03.2019 08:04
O Europă de la Atlantic la Urali...
Galerie foto
Dan Luca
Acum vreo 20 de ani, ca vicepreședinte al Asociației Studenților Europeni, prezentasem la Universitatea Lomonosov o viziune a Europei care se întindea de la Atalantic la Urali... Nu era un concept nou, Gorbaciov îl aruncase în spațiul public prin anii ’80, iar generalul Charles de Gaulle îl prezenta după cel de-al Doilea Război Mondial. Chiar dacă pare o filosofie prăfuită în istorie, ideea prinde din nou.
Câteva argumente:
*După Brexit, Germania devine liderul incontestabil al UE.
*Relansarea parteneriatului franco-german e un avantaj reciproc, iar în “afaceri” doi poli de putere pe piață nu reprezintă competiție, ci complementaritate.
*Dacă tot vorbim de monopol, să explicăm politic recenta blocare a fuziunii Siemens-Alstom. Este de fapt piatra de încercare a proiectului economic european. Nu putem crea campioni industriali la nivelul UE din cauza legilor competiției, dar în același timp companiile europene sunt prea mici pentru a se întrece cu cele americane, chineze sau chiar japoneze… Direcția politică este clară, integrare avansată, buget european comun, schimbări masive asupra regulilor de abordare. De fapt, (coincidență?), Germania a lansat recent strategia industrială până în 2030 cu accent pe “campionii industriali”.
*Implementăm un acord comercial între UE și Japonia, iar la nici o săptămână cancelarul german e la Tokio pentru a discuta ce și cum… Credeți-mă, nu a vizitat “Muzeul țăranului japonez”, că nu a fost timp pentru așa ceva…
*Rusia. E clar, nu se pune problema de a intra în UE. Nici nu dorește, căci așa cum ziceau încă din anii ‘90 liderii de la Moscova, “suntem prea mari pentru a intra într-o structură așa mică. Luați harta lumii și vedeți realitatea”… Asta nu înseamnă că nu există punți strategice de colaborare. Punctam acum 7 ani: “Germania are nevoie de gazele naturale, pe care rușii le dețin din abundență, iar rușii au nevoie de tehnologie și expertiză, de care Germania dispune din plin”.
*De ce să nu recunoaștem deschis realitatea, așa cum o prezintă un fost cancelar german. “Europa, pentru a supraviețui politic între superputeri precum SUA și China, are nevoie de potențialul Rusiei. Avem nevoie de piața acestei țări și, mai presus de toate, de resursele ei”, a spus Schroeder.
*Mai intruduceți în cocktail-ul de putere poziționarea geografică, ambiția Germaniei de a intra în Consiliul de Securitate ONU, energia nucleară franceză, dezvoltarea capacității militare europene, posibila apropiere între SUA și Marea Britanie după Brexit, disputa din Venezuela și observăm un ax european consolidat, de la Atlantic la Urali, Franța – Germania – Rusia.
Alte subiecte demne de semnalat:
*Ce aduce nou întâlnirea vicepremierului italian cu “vestele galbene” la Paris? Practic, un lider al mișcării franțuzești se va regăsi pe un loc eligibil pe lista alegerilor europene a Mișcării de 5 Stele. Ceva după modelul Tokes – FIDESZ din 2014.
*Salut lansarea “Raportului de fundamentare a Planului național de adoptare a monedei euro”. Aderarea României la zona euro, până în 2024, este jocul apartenenței sau nu a României la nucleul dur european… Și apropo, creșterea economică de 3,8%, a 4-a din UE, nu e chiar rea…