05.11.2019 00:19

O campanie electorală banală în aşteptarea unei revelaţii

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Iată, campania electorală prezidenţială, pas cu pas, se apropie de sfârşit. Şi, până acum, românii nu au aflat mare lucru. Este un déjà-vu, un copypaste al celorlalte campanii pentru „alegerea omului de la Cotroceni”, doar cu unele mici variaţiuni. Până acum n-am avut parte de mari şi spectaculare dezbateri televizate, în faţa alegătorilor, cu participarea tuturor alergătorilor înscrişi în cursa spre Cotroceni, ca atare, nu am priceput prea bine ce vor să ne ofere. Cei mai mulţi dintre ei uzitează de un nepersuasiv „limbaj de lemn”, mai toţi şi-au făcut din PSD un „cal de bătaie”, promit marea cu sarea, câte-n lună şi în stele, şi noi, gloata patriei, aşteptăm – dacă mai aşteptăm – Revelaţia. Stăm cu ochii lipiţi de micul ecran, pe pagina de ziar şi cu urechile ciulite la radio şi aşteptăm… aşteptăm… aşteptăm. Aşteptare zadarnică şi dezamăgirea ne cuprinde, înfuriindu-ne. De treizeci de ani tot aşteptăm un înţelept şi iubitor de ţară, dar pe bune, baci. N-am avut parte. ăia de au ajuns la Palatul Cotroceni s-au închis acolo, pe întregul mandat, ca „într-un turn de fildeş”, Fie n-au fost în stare să-şi onoreze, pe proprie răspundere, mandatul, fie n-au fost lăsaţi (bag seama şi şantajaţi)- şi românii cred că aşa au stat/ şi stau lucrurile – de „servicii”, de „forţe oculte”, cert e că, pentru noi, gloata, n-au fost să fie nişte „părinţi ai naţiunii”. Şi pe cine să pui votul doar peste câteva zile? Grea încercare. Nu încerc în niciun fel să manipulez, na ş avea nici un motiv s-o fac. Repet, însă, grea alegere. Să dai cu banul? Nu merge. Dacă o să cadă pe muchie? Să pui votul pe cine-o fi? Tot nu merge. E drept că membrii de partid ştiu pe cine să pună ştampila. Convinşi, neconvinşi, dar din „raţiuni de partid” şi din „coeziune politică”. Om trăi şi om vedea. Românii răbdătorii din fire sunt obişnuiţi să aştepte o minune, Revelaţia. Să dea Dumnezeu să vie, că prea am obosit aşteptând-o...