22.05.2018 00:19

Nu aş vrea să fiu o Casandră…

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

…dar după mutarea de către Washington a ambasadei sale de la Tel Aviv la Ierusalim, lumea se îndreaptă spre războiul Apocalipsei. Mi s-ar putea reproşa că sufăr de scenarită biblică la bibilică. Vă asigur că nu sufăr. Că, dom´le, hai, las-o-ncolo de treabă, cum să ducă la aşa ceva o mutare de ambasadă, aia nu a oricărui stat, ci a Statelor Unite ale Americii, deocamdată încă „cel mai puternic stat al planetei”. Că dacă e cel mai tare şi mai mare are tot dreptul s-o facă, iar Ierusalimul este capitala Israelului şi a „poporului ales” al lui Dumnezeu, deci, de unde-ţi veni teama asta premonitorie? Tocmai aia e, de aici îmi veni teama, că Ierusalimul nu e un oraş oarecare, că este un „nod gordian” în care se confruntă trei mari religii, fiecare cu justificările ei istorice, una dintre ele, islamul, fiind fundamentalistă. Adepţii ei, arabii palestinieni, susţinuţi de aproape întreaga lume arabă, luptând sub steagul Profetului să-i „arunce în mare pe evrei”, care, la rândul lor, sunt îndreptăţiţi a-şi apăra „căminul naţional” multimilenar. Ierusalimul este, deci, un „nod gordian” care va fi tăiat cu sabia. Acolo pace nu va fi pe „muntele măslinilor”. „Războiul lumilor” răvăşeşte deja Orientul Apropiat în jurul Israelului, care este de multă vreme implicat în acest război. Iar mizele geoeconomice/geopolitice din zonă sunt uriaşe. Şi în acest „război al lumilor”, unele mari puteri imperialiste s-au prins deja în vârtejul apocaliptic. Unele, chiar dacă acum condamnă – sau sunt reţinute – gestul Washingtonului, mâine, şi este previzibil acest lucru, vor intra în acest vârtej. România, însă, în această o altă „chestiune orientală” joacă guvernamental pesedist pe cartea Washingtonului, sfidând… Uniunea Europeană din care face parte, căci, Bruxellesul, până una-alta, i-a bătut obrazul lui Donald Trump. Motivaţia că nu este bine să-l supărăm pe marele aliat, Statele Unite, asta ca să nu mai fim acuzaţi de infidelitate, de trădare a „camarazilor de arme”, nu cred să fie un argument suficient de convingător pentru hotărârea Guvernului României de a subscrie la gestul politicodiplomatic al Washingtonului. Sau poate că naţiunii române i se ascunde ceva. Întotdeauna, în asemenea situaţii, există şi scopuri pitite de ochii popoarelor. Eu însă cred că România ar trebui să rămână neutră până când apele în Orientul Apropiat vor fi mai clare. Nu aş vrea să fiu o Casandră, dar vâlvătaia apocaliptică a „războiului lumilor” mi-e teamă să nu ne ardă.