08.04.2021 00:19

Nişte conturi ale poporului român... pierdute fără urmă

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Pe un important post de televiziune, într-o emisiune curioasă despre acţiunile antiromâneşti ale „statului paralel”, moderatoarea (căci despre o jurnalistă este vorba) asumându-şi în cunoştinţă de cauză toate riscurile, recent s-au făcut nişte deconspirări care pe orice român, şi de bună credinţă, şi cu iubire sinceră de neam şi de ţară, l-au pus pe gânduri, trezindu-i, totodată, revolta. Cu toate că pe burtieră titrajul era incorect, poate, pentru a ţine aproape atenţia telespectatorilor („Conturile lui Ceauşescu”), era clar, datorită documentelor înfăţişate de moderatoare, cât şi datorită comentariilor invitaţilor în platouri, că, ceea ce ni se dezvăluia privea conturile depuse în diverse bănci din occidentul european şi din Statele Unite pentru garantarea viitorului României. Şi, în afara lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu, şi a câtorva apropiaţi, printre care se număra prin responsabilităţile sale economico-financiare la înalt nivel şi târgovi şteanul Theodor Stolojan, prim-ministru postrevoluţionar, actualmente europarlamentar, altcineva nu cunoştea parolele acestor conturi. Şi trebuie spus că, în afară de aceste conturi, mai erau la îndemâna unora şi conturile unor întreprinderi cu activităţi „acoperite” de import-export, fie lucrători ai Securităţii, fie oameni ai acesteia. Însumat totul reprezenta şi atunci şi calculat în valurile de acum ale euro, o sumă uriaşă care ar fi fost pentru evoluţia ulterioară a României post-revoluţie o adevărată mană cerească. Dar, imediat după revoluţie, „băieţii deştepţi”, şi din Securitate, şi din „activul de partid”, puşi pe frauduloasă îmbogăţire, pe de-a gata, şmenari care au schimbat blana comunistă cu aia de hiene capitaliste, au pus mâna pe conturi cu dubioase complicităţi pluripartidiste la niveluri superioare de conducere ale statului, şi au dus-o, şi o mai duc bine mersi. Ceea ce este curios vine din faptul că nimeni nu este interesat să se afle făptaşii şi să-i lase fără averile care, iată adevărul, sunt ale românilor. Şi pe cei ce mai sunt în viaţă dintre tâlhari săi trimită la puşcărie. Se pare însă că vechea zicală este încă valabilă: corb la corb nu scoate ochii.