19.12.2014 00:19

Niciun preşedinte fără o blondă sau Cu ce m-am ales în viaţă?

Galerie foto

TEODOR VASILIU

Bărbaţi adevăraţi prietenii mei, peneliştii! Până şi eu, care nu mă omor după blonde, dacă aş fi avut 80 de ani şi eram tras pe dreapta, mi-o alegeam pe Gorghiu preşedintă. Eu aş fi avut un motiv în plus s-o votez pe Alina, fiindcă-i tiza lu’ nevastă-mea. Şi de când vreau eu să o supăr pe nevastă-mea cu una blondă... Deşi mă omor după şlagărul vechi „Blonda sau bruna, / Îmi e totuna”. Asta cu şlagărul mi s-a urcat la cap când l-am văzut pe tataie Quintus fermecat de noua lui şefă blondă şi tânără. Sunt tare curios dacă poetul îi va dedica vreo câteva catrene…

Bag seamă că domnii ăştia de ajung în fel şi chip preşedinţi ai României au lipici la blonde, de-ai zice că-s toţi nemţi la origine. Doar că unii au fost cu saşii, iar alţii – cu sacii! Ăia cu parale! Păi hai să-i luăm pe rând: veşnic tânărul revoluţionar Ionică Iliescu a făcut, după cum bine ştie lumea, o adevărată pasiune, profesională desigur, pentru blonda Corina. Şi s-a dovedit că n-are gusturi rele în materie de femei politiciene, de vreme ce s-au îndrăgostit de dânsa şi alţii, mai mari şi mai tari decât el, tocmai de peste gârla Atlanticului. Şi uite ce bine a ajuns Corina!

Marinarul jucăuş a avut un adevărat cârlig la blonde. Să nu-mi spună cineva că nu ştie despre pasiunea lui pentru Elene. Şi uite ce mare a făcut-o pe o Elenă, că toţi care au îndrăznit să se uite spre ea sunt arestaţi, numai ea e liberă şi nu cred s-o poată percheziţiona altcineva decât marinelul! Am trecut peste mandatul lui don profesor Emil, căruia nu i s-au tras cancan-urile de la vreo blondă, ci de la o brunetă focoasă şi fiţoasă. Nu ştiu cât adevăr a fost în toată povestea aia dintre prezidentu’ Emil şi actriţa Rona, dar dacă lui i-a picat prost, ei i-a prins de minune!

Herr Werner chiar nu putea să-şi aleagă altceva decât o blondă, numai că la el nu prea se ştie dacă-l ţine... mandatu’. Cu oricâtă bunăvoinţă te-ai uita prin legile astea, el e de departe incompatibil şi, în mod cert, avea nevoie de o blondă foarte dedicată acestei speţe, care nu se-anunţă deloc uşoară. Să sperăm că la Herr Werner, român neaoş aşa cum saşii, pardon, s-a şi declarat, iubirea pentru blondă va fi doar o iubire de moşie, că bate şi el la 60 de ani în mandatul ăsta, de l-o lăsa Curtea Constituţională să se ex(er)cite. Dacă e să mă gândesc cu oarece sperietură la preşedinţii care au iubit blonde şi care-au păţit- o, apăi sper ca al nostru să nu aibă „aventura” lui Kennedy, cel de-a iubit-o puţin timp pe blonda Marilyn.

Dacă-ar fi s-o dau populăros pe final, aş cânta din toţi bojocii celebrul refren atât de îndrăgit de cei mai mulţi dintre politicienii români pe care i-a mai văzut chefuind: „Cu ce m-am ales în viaţă?/ Cu ce m-am ales în viaţă?/ Ce-am băut, ce-am mâncat/ Şi ce blondă-am… promovat!”. Asta ca să nu fac alte rime pe care nici pamfletul nu le suportă, dar care în politica dâmboviţeană sunt mai mult decât bârfe cu parfum de femeie.

P.S. Era să-l sar pe micuţul Boc care, ca orice mare preşedinte de partid, şi-a tras şi el câteva blonde de „succesuri” pe orbita lui guvernamentală, toate cu funcţii şi case de la stat. Altfel, şi Boc, ca şi ceilalţi, a plecat din funcţie sărac şi cinstit, dar cu blonde super-bogate şi în chirie la RAAPPS. Că nu se ştie când îi saltă iar… electoratul!