24.06.2020 00:16

Nașterea Sf. Ioan Botezătorul

Dintre sfinții care îmbodobesc calendarul creștin, la loc de cinste se află Sf. Ioan Botezătorul, cel în cinstea căruia Biserica a închinat șase sărbători: Zămislirea – 23 septembrie; Nașterea – 24 iunie; Soborul – 7 ianuarie; Tăierea capului – 29 august; Prima și a doua aflare a capului – 24 februarie; A treia aflare a capului – 25 mai. Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie) este sărbătoarea religioasă care ne aduce aminte de nașterea celui care a fost nu doar Botezătorul Domnului, ci și Înaintemergătorul Său așa cum avea să proorocească chiar tatăl său, preotul Zaharia: „Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, ca să gătești căile Lui” ( Luca 1, 76). Despre Nașterea Sf. Ioan ne relatează Sf. Luca în Evanghelia sa, de unde autorul inspirat fiind de Duhul Sfânt ne spune că ea a fost vestită de către Arhanghelul Gavriil cu șase luni înainte de a merge la Nazaret ca să o vestească pe Fecioara Maria că a fost aleasă de Dumnezeu ca să-L nască pe Mântuitorul. Părinții săi au fost: Sf. Zaharia, preot în templul din Ierusalim și Sf. Elisabeta, care a fost sora Sf. Ana, mama Maicii Domnului. Durerea lor cea mai mare era aceea că nu aveau copii, deși: „erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului” ( Luca 1, 6).În vremurile acelea femeia stearpă era privită cu dispreț, era criticată și nu i se acorda cinstea cuvenită. Dacă nașterea de prunci era privită cu bucurie mare ca semn al binecuvântării lui Dumnezeu asupra acelei familii, lipsa nașterii copiilor într-o familie era văzută ca un blestem pentru anumite păcate, atâta timp cât respectiva familie nu putea oferi societății măcar un copil. Cu toate acestea Zaharia și Elisabeta se rugau lui Dumnezeu cu toată credința și nădăjduiau că într-o zi, rugăciunile lor fierbinți vor deschide ușa milostivirii lui Dumnezeu care le va binecuvânta familia cu prunci. Îngerul Gavriil îl vestește pe preotul Zaharia că Dumnezeul Iubirii și-a plecat urechea la rugăciunile lor, astfel că Elisabeta va naște un fiu al cărui nume va fi Ioan. Acesta nu era unul oarecare, ci unul care, atunci când va crește va avea un rol important în istoria mântuirii neamului omenesc. Evaghelia care se citește la Sf. Liturghie în această zi de sărbătoare sădește în sufletele credincioșilor următoarele învățături: • nașterea Sf. Ioan Botezătorul a avut loc în chip minunat, căci așa cum relatează Evanghelistul Luca: „Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor” ( Luca 1, 7). Cu toate acestea Dumnezeu, în atotputernicia Sa a dorit să arate o dată în plus că: „Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu” ( Luca 18, 27); • rugăciunea smerită și ancorată în credință primește răspuns de la Dumnezeu; • copiii sunt binecuvântarea lui Dumnezeu și fiecare dintre ei este candidat la sfințenie;• Dumnezeu nu alege pe cei desăvârșiți, ci îi desesăvârșește pe cei aleși, așa cum a făcut cu Zaharia și cu Elisabeta care erau bătrâni, dar cărora Dumnezeu le-a dăruit un fiu: pe Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului.Această sărbătoare mai este numită în popor Sânzienele sau Drăgaica, de la numele plantei care crește prin livezi, fânețe, pe marginea drumurilor, prin păduri și pe lângă garduri. Planta are doua denumiri zonale: sânziana (Oltenia, Banat, Transilvania, Bucovina, Maramureș, nordul Moldovei) și drăgaica (Dobrogea, Moldova de sud și centrală, Muntenia). Plantele albe sau galbene înfloresc în a doua parte a lunii iunie și sunt folosite pentru tratarea mai multor afecțiuni, dar și în cosmetica naturistă.Ziua de 24 iunie este declarată ca fiind și Ziua Universală a Iei, zi care este marcată de comunitățile românești din toată lumea.

Pr. Ciobanu Cătălin, Parohia Vișina 2