08.09.2020 00:16

NAŞTEREA MAICII DOMNULUI

Praznicul Naşterii Maicii Domnului sau Sfântă Mărie-mică cum este cunoscut în evlavia străbună, rânduit de Biserică la data de 8 septembrie, se bucură de aleasă cinstire mai ales în Biserica Ortodoxă; Sfânta Fecioară fiind aleasa cerului pentru Dumnezeu, împărăteasa îngerilor, cununa Bisericii, nădejdea tuturor creştinilor. Această sărbătoare inaugurează ciclul celor patru mari sărbători închinate Sfintei Fecioare, fiind urmată de Intrarea în biserică (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) şi încheind cu ziua trecerii ei la Domnul, numită şi Sfânta Marie-Mare (15 august), totodată este şi prima mare sărbătoare din noul an bisericesc, care începe la 1 septembrie. Biserica a voit să pună în lumină sfinţenia Maicii Domnului încă din primele zile ale anului bisericesc, deoarece Naşterea Maicii Domnului reprezintă începutul arătării milei lui Dumnezeu pentru noi oamenii. Puţinele date pe care le avem despre Naşterea Maicii Domnului, precum şi despre copilăria ei, până la binevestirea Naşterii Fiului ei Iisus Hristos, sunt oferite doar de Sfânta Tradiţie. Astfel, ştim că părinţii Sfintei Fecioare proveneau din seminţii alese ale poporului biblic, Ioachim din seminţia lui Iuda, iar Ana din seminţia lui Levi. Au trăit în Nazaretul Galileii, fiind oameni drepţi înaintea lui Dumnezeu, plini de evlavie, împlinitori ai cerinţelor iudaice în sinagoga din cetate şi respectaţi de toţi pentru omenia şi cinstea lor. O singură nenorocire se abătuse asupra casei lor, aceea că nu aveau copii, iar nostalgia vârstei imprimase pe chipul celor doi greutatea bătrâneţii. Este ştiut că în Legea Veche lipsa de copii era considerată o adevărată pedeaspă divină, cei fără copii erau, într-un fel, chiar desconsideraţi de semenii lor. Aflaţi la vârsta senectuţii, când după rânduiala firii nu mai puteau avea copii, nu s-au descurajat, ci s-au rugat lui Dumnezeu cu stăruinţă şi încredere, cerându-I un copil. Dumnezeu a ascultat rugăciunea celor doi soţi, şi când nimeni nu mai credea că pot deveni părinţi, li s-a născut o fiică, pe care au făgăduit-o lui Dumnezeu încă de la naştere, căreia i-au pus numele Miriam sau Maria (adică cea plină de bucurii, de daruri). Naşterea Maicii Domnului este una minunată pentru că unde vrea Dumnezeu se biruieşte rânduiala firii , aşa cum Sfânta Fecioară, la rândul ei, a plinit proorociile şi a zămislit pe Fiul lui Dumnezeu cu trup, rămânând tot fecioară, fiindcă Hristos-Domnul, Cuvântul lui Dumnezeu, este de aceeaşi fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul şi toate prin El s-au făcut, inclusiv naşterea Sa. Prin Fecioara Maria, cea aleasă dintre femei şi preafericită, Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează, coboară pe pământ pentru a înălţa firea umană şi a-i deschide orizontul spiritual al comuniunii şi asemănării cu Dumnezeu. Naşterea Maicii Domnului este nădejde de biruinţă şi hrană a credinţei celei adevărate pentru toţi creştinii şi de aceea se cuvine să aducem preacinstire Fecioarei Maria din adâncul sufletelor noastre spunând: Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, nădejdea tuturor creştinilor!

Pr. Petre Gheorghe-Dănuţ,

Parohia Sfântul Nifon, Târgovişte