24.06.2022 00:16
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul
Galerie foto
În fiecare an, în ziua de 24 iunie, sărbătorim Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Aceasta este una dintre cele mai vechi și mai pline de bucurie sărbători din cultul Bisericii. Ziua sa de naștere a devenit o zi de sărbătorire a celui care s-a învrednicit să pregătească venirea Mântuitorului în lume, mărturisindu-L drept răscumpărător al păcatelor întregii lumi, fapt pentru care este numit Înaintemergătorul Domnului. Prin mâna lui a primit Domnul Iisus botezul în apele Iordanului, moment în care Sfânta Treime S-a arătat în plinătatea Ei. Ducând o viața curată, dedicată în întregime lui Dumnezeu, Sfântul Ioan Botezătorul a întruchipat sfințenia dobândită încă din timpul vieții, Biserica numindu-l „înger pământesc și ceresc“.
La prăznuirea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, pornind de la întrebarea pe care și-o puneau contemporanii săi: „Ce oare va fi acest prunc?“ (Luca 1, 66), medităm și noi asupra locului și rolului acestui mare prooroc în iconomia mântuirii.
Aplecându-ne asupra personalității și misiunii extraordinare a Sfântului Ioan, ne vin în minte cuvintele pe care Hristos Însuși le-a rostit despre el: „Adevărat zic vouă: nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el“ (Matei 11, 11). Această mărturisire a lui Hristos, care ne este transmisă și de evanghelistul Luca într-o formă asemănătoare (7, 28), frapează la prima vedere prin succesiunea a două afirmații în care proorocul devine din „cel mai mare“, în prima, „cel mai mic“ în cea de a doua. Același prooroc, Ioan Botezătorul, este pus de Mântuitorul în două contexte diferite, care schimbă statutul său, de la o extremă la alta.
Prima afirmație concordă cu ceea ce noi știm din sfintele Evanghelii despre nașterea și viața proorocului. Astfel, nu ne este greu să îl percepem pe Sfântul Ioan Botezătorul ca fiind cel mai mare între cei născuți din femei, dacă ne gândim la faptul că nașterea sa a fost vestită de înger (Luca 1, 13-17); că din cauza îndoielii tatălui său, Zaharia, acesta a rămas mut, în chip minunat, până la nașterea proorocului (Luca 1, 20); la viețuirea lui încă din tinerețe în pustie (Luca 1, 80); la îmbrăcămintea sumară și hrana sărăcăcioasă (Matei 3, 4; Marcu 1, 6); la propovăduirea și misiunea sa vestită încă din Vechiul Testament (Matei 3, 2-3; Marcu 1, 2-4); la momentul extraordinar al Teofaniei de la Iordan (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11); etc.
Având conștiința măreției personalității Sfântului Ioan Botezătorul, Biserica îl numește în imnografia ei: „temeiul proorocilor“, deși a fost ultimul dintre proorocii Vechiului Testament. Mai mult, este numit și „cel mai mare dintre prooroci“, luând locul lui Moise, pentru că, într-adevăr, dacă Moise s-a învrednicit de a vedea „spatele“ lui Dumnezeu, adăpostit în peștera de pe Sinai sub căușul „palmei“ lui Dumnezeu (Ieșire 33, 18-23), Sfântul Ioan Botezătorul se învrednicește să pună el căușul palmei sale de lut pe capul Dumnezeului înomenit în apele Iordanului. De aceea, pentru misiunea și viața sa, în iconografia ortodoxă Ioan Botezătorul este zugrăvit cu aripi, întrucât a dus, într-adevăr, o viață îngerească.
Sfântul Ioan Botezătorul este singurul sfânt din calendarul creștin căruia îi sunt dedicate mai multe zile de prăznuire: Nașterea (24 iunie), Tăierea capului (29 august) și Soborul Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie) și alte trei mai mici: Întâia și a doua aflare a capului (24 februarie), A treia aflare a capului (25 mai), precum și Zămislirea (23 septembrie). Cea mai veche este dedicată nașterii sale, fiind atestată încă din primele secole creștine. Fixarea datei de 24 iunie nu este întâmplătoare, ci pleacă de la mărturia scripturistică.
Astfel, se spune că zămislirea a avut loc după ce preotul Zaharia a încheiat zilele slujirii la templu. După cum se știe, rânduiala templului a stabilit ca tămâierea în Sfânta Sfintelor să aibă loc o singură dată pe an, în luna a șaptea, ziua a 10-a (Levitic 16, 29). În calendarul iudaic, luna a șaptea, numită Tișri, cuprindea o parte din septembrie și o parte din octombrie. Luând în considerare zilele care au trecut până când Zaharia a ajuns acasă, Sfinții Părinți au stabilit ziua zămislirii la 23 septembrie (corespunzând Bunei Vestiri - 25 martie), fixând ziua nașterii Sf. Ioan la 24 iunie (corespunzând Crăciunului - 25 decembrie). Zilele de 24 iunie și 25 decembrie corespund solstițiului de vară (ziua începe să descrească), respectiv de iarnă (ziua începe să crească).
Astfel se împlinește ceea ce a spus Sfântul Ioan despre sine: „Acela trebuie să crească, iar eu să descresc“ (Ioan 3, 30), arătând prin aceasta că el este cel mai mare (cea mai lungă zi din an) și totuși cel mai mic, după cum pe pământ Mântuitorul este cel mai mic (cea mai scurtă zi din an) și totuși cel mai mare. Prin tradiție, locul în care a fost înmormântat Sfântul Ioan se află în Sevastria, în Samaria. De aici, însă, moaștele sale au fost duse în alte orașe (Ierusalim, Alexandria), pentru a nu fi profanate. Capul a fost și el dus în mai multe locuri, încât de multe ori i s-a pierdut urma, fiind aflat ulterior la Ierusalim, Emesa sau chiar Roma.
Pr. Marius Traian Stan, Parohia sf. Nifon din Târgoviște