28.09.2020 00:19

N-am un răspuns deocamdată

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Fără niciun fel de dubiu, România - devenită, se vede şi se trăieşte zilnic, Românabsurdistan - se află de amar de vreme într-o stare a existenţei sale, post-revoluţia din ’89, lipsită de o perspectivă coerentă de evoluţie. Principalul vinovat pentru această stare îl ştim: „clasa politică”. De ce o pun între ghilimele? Nu este deloc complicat de ştiut. Pentru că este o făcătură, nici măcar o imitaţie, o formă fără fond. Este o şerpărie de orgolii distrugătoare de ţară şi de interese, şi personale, şi „de partid”, pare-se fără leac. Şi, ca să fiu mai clar: nu se doreşte, premeditat, deci, a fi lecuite. Haideţi s-o recunoaştem pe şleau: multe dintre aşa-zisele forţe politice, adică partidele, nu sunt altceva decât nişte clanuri cu damfuri interlope. Îmi veţi spune că sunt dur. Dar nu este ăsta adevărul? Ce mărturie mai convingătoare vreţi să vă ofer decât România/ naţiunea română însăşi? Este cel mai dramatic exemplu. Şi care, nici eu, nici alţi concetăţeni nu am fi vrut să fie. Dar clanurile partinice care n-au nici ideologii, nici moralitate, indiferent pe ce parte a eşichierului sunt situate – asta ca să păstrez imaginea clasică a eşichierului, în funcţie de cum se declară, atât şi nimic mai mult, aşa-zisele forţe politice -, conştientizează această dramă, dar joacă şi cu cinism, şi cu perversitate, comedia inocenţei stupide, ca şi cum halucinanta devastare a ţării/ naţiunii este efectul invaziei omuleţilor verzi din spaţiul extraterestru. Cred că aţi observat! Pentru că suntem în prelungită campanie electorală de la scrutinul local la cel parlamentar, mă păstrez pe o poziţie echidistantă ca să nu fiu acuzat de „partizanat politic”. Însă, pe bune, şi n-am de ales de partea cui să fiu. Ba da, de partea cuiva sunt fără rezerve: de partea României martirizate. Şi ce-i cu asta? Deocamdată – este trist, foarte trist – n-am un răspuns.