22.12.2020 00:19

Momentul 22 decembrie şi tristeţea românilor

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

O imensă tristeţe şi disperare, şi dezamăgire i-au cuprins, asemenea unui zăbranic, pe români la trei decenii şi un an de la ceea ce încă se numeşte „revoluţia română din 1989”. Între timp, aflându-se destule dedesubturi a acelei revolte decembriste au şi apărut în sufletele românilor multe întrebări şi îndoieli răvăşitoare. În fond, întrebarea esenţială priveşte scopul adevărat, adică ce s-a dorit în ceea ce i-a vizat pe români. Astăzi, când România nu-şi mai aparţine, când a fost adusă la starea de colonie, când i se dictează ba de la Bruxelles, ba de la Berlin, ba de la Washington ce şi cum să facă, dar nu în interesul său naţional, s-a cam deconspirat care a fost scopul. Unul pervers. Căci – şi pare paradoxal pentru cine nu ştie să descifreze subtextele -, de la societatea socialistă marxistă, iată-ne călăuziţi, fiind orbiţi/ păcăliţi de „globalismul ocult” spre integrarea în... societatea neomarxistă. Şi, atunci, românii pentru ce s-au răzvrătit cu atâta violenţă în decembrie ’89? Şi din câţi s-au răzvrătit, consideraţi revoluţionari, de ce stau cu arma la picior mâncându-şi, lipsiţi de voinţă revoluţionară, mănoasele indemnizaţii speciale cu care au fost răsplătiţi? A trecut vremea peste ei şi au îmbătrânit. Asta e. La trei decenii şi un an, comemorarea/ aniversarea momentului de la 22 decembrie ’89 nu mai stârneşte în sufletele românilor decât un sentiment de dezamăgire în această vreme în care pandemia de coronavirus îl adânceşte tragic. Cum cel ce semnează acest editorial nu a fost simplu spectator la revolta din decembrie, ci, dimpotrivă, a urcat pe baricada acesteia, are toată îndreptăţirea să afirme că, din an în an, comemorarea/ aniversarea momentului 22 decembrie nu mai trezeşte, nu numai în sufletele, dar nici în conştiinţa românilor, mari fioruri. Iar tinerii nu prea ştiu despre ce este vorba. Şi este păcat. Totuşi, atunci, părinţii şi chiar bunicii lor au făcut să dispară „socialismul multilateral dezvoltat” al lui Nicolae Ceauşescu, sperând/ dorindu-şi „o ţară ca afară”. Şi efectul luptei lor de atunci: au ajuns să fie... alungaţi românii din ţară. Dar, la fiecare 22 decembrie este bine să reflectăm.