22.06.2015 00:20

Mitul lui Dracula, "teleportat"... pe "ruinurile" Târgoviştei. O mistificare a istoriei românilor

Galerie foto

Ca veteran al vieţii culturale dâmboviţene şi, cu deosebire, ca istoric, nu am nimic împotriva punerii în valoare a marelui trecut, legendar chiar, al Târgoviştei în aceste vremuri când istoria poporului român este călcată în picioare, ba se urmăre şte cu obstinaţie şi alungarea ei în peşterile uitării de către unii aşa-zişi elitişti, corifei ai păgubosului „globalism”. Până şi din programa şcolară (botezată savant „curriculă”) istoria românilor a fost exmatriculată.

Cum pentru istoria Târgoviştei, căreia i-am dedicat cărţi şi numeroase studii, nutresc un cult sincer, şi, tocmai de aceea, nu pot fi de acord – punct de vedere pe care mi l-am făcut public nu o dată, dar mai ales printr-un film documentar realizat la televiziunea Artpress – cu distorsionarea prin intermediul basmelor de împrumut, cum ar fi, de pildă, „teleportarea” mitului vampiric al contelui Dracula, printr-un festival pe... „ruinurile” Târgoviştei, aducându-se drept argument... turismul cultural istoric. Nu se susţine. Este o impietare a trecutului invocat mai înainte, a istoriei adevărate. A pune semnul egalităţii între un vampir maghiaro-secuiesc şi Vlad Ţepeş este o impardonabilă eroare, cu atât mai mult cu cât în etnofolclorul românesc nu există tema vampirismului. Iar în folclorul local târgoviştean-dâmboviţean nu se întâlneşte nicăieri legenda vampirului Vlad Ţepeş. Pentru a lămuri subiectul, am să reproduc din volumul meu de memorii „O cetate, o patrie, o lume”, nu demult apărut, subcapitolul privitor la nefericitul „transplant” al imaginii malefice a lui Dracula pe imaginea voievodului erou Vlad de stirpe Basarabă: „Duhul Cetăţii m-a prins în mreaja misterelor încă din adolescenţă.

Odată, admirând cârlovian «ruinurile » Curţii Domneşti, am dat peste «camera călăului». Acolo Vlad Ţepeş i-ar fi descăpăţânat pe boierii trădători, şi pe turci, dar şi pe hoţi. Că a tras în ţeapă cu sârg pe acei boieri şi pe osmanlâii prădători de ţară, aşa a fost să fie, mai crud însă n-a fost decât alte capete încoronate ale Europei de atunci, şi fiindcă, într-o noapte de groază, din Anul Domnului 1462, pe la mijloc de iunie, la pragul Cetăţii l-a învins şi înspăimântat de moarte pe cuceritorul Constantinopolului, sultanul Mahomed al II-lea, acesta mărturisind că nu poate lua ţara unui astfel de bărbat îndrăzneţ, care era cât pe-aici să-i ia lui viaţa în tabăra de corturi pe care o arsese ghiaurul, i-a dat şi poreclă de spaimă: Şeitan. Adică, Dracul. Cum, de altminteri, l-a numit şi ambasadorul veneţian Balbi la Înalta Poartă, într-o depeşă diplomatică expediată dogelui. Şi cum i-au mai zis şi saşii Sibiului, pedepsiţi de domnitor pentru că l-au găzduit pe un hainit râvnitor la tronul său. Dar, unii, azi, voind a-l face «brand» turistic pentru Târgovişte, din Şeitan l-au prefăcut – brodând dintr-o izbândă de legendă o... legendă vampirică – în Dracula. Or, despre «Dracula ot Târgovişte» nici vorbă într-un faimos roman horror, din al nouăsprezecelea veac, al irlandezului Bram Stocker, părintele vampirului din pasul Tihuţa, şi din care s-a izvodit, aiuritor, tărăşenia asta pusă pe seama lui Vlad Vodă al III-lea. Şi chiar Dracula, în acel roman, povesteşte cum că se trage din stirpea secuilor, ba şi dintr-a hunilor lui Attila «al cărui sânge curge prin venele mele», dar şi dintr-un trib ugric de prin Islanda.

Aşadar, un mixtum compositum, în care-i amestecă, in absurdo, şi pe Drăculeşti, ca pavăză a secuilor, situându-i, adică, într-o stare de servitus/servitute, într-o înjositoare condiţie de slugă.O halima, deci. Or, de ce nu şi l-ar lua de rudă bună şi de «brand» neamul maghiarilor? Şi mă gândesc că a-l întruchipa pe Vlad în mantia însângerată a contelui secuiesc Dracula, pe el, coborâtor direct din plămada voievodală a Basarabilor întemeietori de Ţară Românească, înseamnă a spune că această stirpe e una de vampiri şi Valahia o «terra malefica ». Ar fi o impietate. Legenda celui de-al treilea Vlad Basarab, zis şi Ţepeş, nepot al lui Mircea cel Mare Bătrânul, e alta însă. Este una povestită şi de Victor Hugo în «Legenda secolelor», în care «Vlad Belzebuth / Refuză să-i mai dea sultanului tribut...», de aici Dracul, spaima otomanilor, apărătorul martir al românilor din al cinsprezecelea veac, şi nu un vampir secuiesc. Un erou de legendă din Cetatea Târgoviştei, înveşnicit în marea legendă a veacurilor şi a lumii.” Este un subiect de reflecţie, nu-i aşa? Între Şeitanul sultanului şi vampirul Dracula este o mare diferenţă şi de sens şi de relevanţă istorică.

Post-scriptum

În interesul turismului cultural târgoviştean, propun reluarea Festivalului de teatru istoric, care, cu câteva decenii în urmă, a fost un succes cu ecou internaţional. Pun punct acestei intervenţii, pe care m-am simţit obligat să o fac din respect faţă de istoria Târgoviştei şi de adevărul istoric, dar şi ca specialist în domeniu, cu o parafrază la un celebru avertisment al lui Nicolae Iorga: cine îşi uită istoria şi îşi maculează trecutul istoric nu are drept la viitor, se exclude din istorie!